Analize si comentarii

L-am ascultat de doua ori conferentziind in fatza fizicienilor despre o viziune foarte originala a sa care sa inlocuiasca banala explicatzie a tuturor lucrurilor prin tandemul cauza-efect. Era fascinant cum vorbea liber trecand prin toata istoria filosofiei urmand firul roshu al posibilitatilor de cunoastere a adevarului. Faptul ca Noica, recunoscand franc ca pe generatzia lui istoria a facut pipi, a ramas in tzara dupa anii de inchisoare si a construit - atat cat a putut - prin cartzi, conferintze si formare de discipoli, eu cred ca il plaseaza inaintea lui Cioran dpdv al sintagmei patria (adica cei din tzara atunci si azi si mereu)recunoscatoare. Noica a abjurat de la credintzele tineretzii? In nici un caz nu vocal ca Cioran cu acel interviu in care se lepada de "hatmanul ucrainian" in anii 50 ca sa poata fi publicat in Frantza. E drept ca Cioran s-a mantuit (fatza de tineretzea sa) pana la urma prin acel text uluitor Mon Pays, publicat de Liiceanu (iata si o bila alba pentru versatul - chiar verosul zic unii - editor) O SINGURA DATA, niciodata reeditat,e suficient sa-l citesti ca sa intzelegi de ce - cu atat mai de pretzuit curajul Humanitas-ului. Ca Noica a ramas si in anii 70 anti-"plutocrat", vazand in consumism si globalism o primejdie la fel de mare ca cele gemene ideologice ale anilor 30 e adevarat, dar de aici a-l face ceausist e cale lunga. Dreapta in sensul natzionalist-crestin in care a crezut Noica - chiar daca uneori, mai ales in massmedia, in "subterana", - exista si e viguroasa nu numai in Romania dar cam peste tot in Europa, in ciuda zgomotului propagandistic globalist care o acopera. Asa ca ramane sa mai vedem peste vreo douazeci de ani daca pana la urma Noica nu a avut dreptate, chiar asa cu viziunea sa deformata de anii 70 ai ceausismului.

Iata si o alta "conferinta" de-a lui Noica, pro-ceausista, desfasurata in Occident si povestita de Monica Lovinescu ("La apa Vavilonului, vol. 2, p. 185-188).

"Intrarea lui Noica ar fi putut destinde atmosfera. Dimpotriva, a solemnizat-o. O scurta imbratisare mai curind schitata, si apoi direct la catedra. Eram cu totii oameni maturi, dar ne-am purtat imediat ca la scoala. Ne-a invitat sa ne asezam. Am facut-o. Ne-a rugat sa-i acordam o jumatate de ora, sa ne spuna ce are de spus, apoi fiecare vom dispune de 5 minute pentru a ne exprima rezervele pe care e bine sa le notam pe carnet ca sa fim siguri ca raminem la obiect. Ne-am scos carnetele si pregatit stilourile. (...) A urmat o argumentare pe care am auzit-o apoi la fiecare venire a lui si pe care, rezumind-o intr-o fraza-doua, o voi schematiza inevitabil. Nu credea in alta rezistenta decit prin cultura. (...) Imi amintesc doar ca Virgil sau eu, sau amindoi, am replicat fireste ca nu sintem de acord, ca unicul drum nu trece decit prin rezistenta, dar pe tonul aproape dezinvolt al unei convorbiri mondene. La alte calatorii ale lui Noica in Occident, argumentele s-au agravat, dar si reactiile noastre si-au schimbat tonalitatea; la tipetele lui am ajuns si eu sa tip mai tare. M-a si insultat cu suprema lui injurie, tratindu-ma drept "anglo-saxona". (...) De fapt, dupa prima calatorie, Noica a plecat refuzat de toata lumea. De Cusa cu violenta. De noi cu curtoazie (dar la limita). De Mircea Eliade cu tarie. De Cioran cu risul lui enorm cind dadea de ceva incredibil si exclama, trecindu-si mina prin par, "C'est pas possible!". Ba da, era posibil ca Noica sa-l atace pe Soljenitin si sa gaseasca in schimb ca N. Ceausescu reprezenta un rau necesar dar trecator, ca trebuie "colaborat" pentru salvarea culturii."

si nu ani de zile cat a stat Noica. Cu ce drept judeci tu un mort ?!