Editorial

..articol. Mi-a placut, d-le Ciachir. E bine ca se mai scrie si despre cele vesnice, nu doar despre cele pieritoare.
Totusi, o mica observatie. Vorbeati despre: "plecarea dintre noi a unui intelectual ilustru care se pristavise dupa toata randuiala Bisericii Ortodoxe". Desigur, nu poate fi vorba decat despre dl. Alexandru Paleologu, Dumnezeu sa-l ierte!, care tocmai s-a mutat dintre cei vii dupa trup. Spuneti, asadar, ca dansul s-a "pristavit" dupa toata randuiala Bisericii Ortodoxe. Mi-ar parea bine sa fie asa. Nu de alta, dar, din cate stiu eu, printre altele, dl. Paleologu, iertat sa fie!, era francmason. Iar aici problema este aceea ca doctina francmasoneriei contrazice frontal nu doar doctrina nemuririi sufletului si esenta singularitatii ipostatice, asa cum sunt ele formulate in antropologia dogmatica, ci, mai ales, doctrina Sfintei Treimi - or, fara Sf. Treime, nu exista Hristos; fara Hristos nu exista mantuire si inviere, mai exact nu exista nici o antropologie dogmatica si nici o esenta ipostatica. Cum credeti ca se impaca aceste doua aderente ale domnului Paleologu?
Astept raspuns la houranos14@yahoo.com.
Va multumesc.