Editorial

Printre primele masuri luate de cei care au dat lovitura de stat in decembrie 1989 a fost si abolirea pedepsei cu moartea. Probabil ca stiind ca urma sa distruga complet economia nationala, fapta care in vechiul cod penal se pedepsea cu moartea, s-au gandit ca este bine sa se protejeze. Pentru prosti, au invocat motive umanitare.
Logic ar fi ca in toate legile sa se tina seama de aceasta prevedere constitutionala si sa nu fie permisa pedeapsa cu moartea indirect, din moment ce nici o instanta de judecata nu poate condamna la moarte un cetatean, orice crima ar fi savarsit. Am in vedere legile care permit politiei sa traga cu arme de foc asupra celor care fug de la locul infractiunii. De multe ori politia face uz de arme, in locuri publice, existand pericolul ca sa fie impuscate persoane nevinovate (s-au intamplat in trecut astfel de cazuri).
La fel stau lucrurile in cazul legii care da voie proprietarilor sa omoare pe oricine le incalca proprietatea, sub pretextul legitimei aparari.
In primul rand ar trebui sa se considere legitima aparare numai situatiile in care iti este amenintata viata de catre o persoana. Dreptul de a ucide pe cineva trebuie sa fie o exceptie si sa fie insotit de o prevedere legala prin care cel care invoca legitima aparare sa dovedeasca fara dubii ca era amenintat cu moartea si nu avea de ales. Nu este normal ca pentru simpla incalcare a proprietatii cuiva (intentionat sau din greseala) sa ti se ia viata. Pentru infractorii care abuzeaza si produc daune, exista politie, tribunale, puscarii.