Editorial

Sigur, Miruna ar cam avea dreptate, caci si aceasta problema poate fi pusa clintonian. Dar cum dansa ne si da raspunsul in privinta definitiei omului, aceasta libertate este deja exclusa.
Daca am accepta acest joc al extremelor si regulamentul lui, bineinteles ne-am gasim in obligatia de a-i da dreptate.
Totusi, desi un om de stat isi scrie ordinele exact cum o (frumoasa si foarte inteligenta de alt fel) ziarista o face, si desi amandoi impartasesc mai mult ca sigur aceleasi principii, unul este major si totdeauna prevaleaza in scrierea celui responsabil de viata alor sai, iar omul acela nici nu ar putea sa faca altfel, caci altfel ar fi un ziarist, analist, sau cum vrei sa-i mai zici.
Nu i-as dori lui Miruna sa fie in pielea lui Bush nici macar un an, caci s-ar intoarce garbovita si stoarsa.
Viata este urata, are lupte si moarte si minciuna si tradari, iar orice echilibru se mentine cu amenintari, negocieri si pierderi.
Dar responsabilitatea mersului inainte asta nu este, din fericire, rezervata ziaristilor, caci daca ar gusta-o s-ar scarbi, tot asa cum unul nu mai mananca carne pt o perioada, dupa ce a vizitat un abator.
Tot viata arata frumos, prin orase si tari, daca este aparata si deci fara zguduiri. Sa profitam deci, ca cetateni. Sa scriem articole, muncim, crestem copii, distram, dupa cum face tot cetateanul.
Ba, inca unii daca mai au timp citesc jurnale.