Editorial

Mai multe citate de la http://www.sfaturi-ortodoxe.ro/religiaviitorului4.php

"Crestinismul contemporan este luptat pe viatã si pe moarte de cãtre un dusman invizibil. Metoda lui este de a ucide, dacã îi stã în puteri, înainte de a-si declara numele. Acest dusman este hinduismul, iar rãzboiul care se dã acum este un rãzboi al dogmelor.

La începutul secolului când s-au înfiintat primele societãti Vedanta în Statele Unite, preocuparea lor imediatã a fost aceea de a lansa convingerea cã nu existã nici o diferentã realã între hinduism si Crestinism. Mai mult. Nu numai cã ele nu se aflã în conflict, dar un bun crestin va deveni încã si mai bun, dacã va studia cu sârguintã si va practica Vedanta. De abia atunci va ajunge el la adevãrata întelegere a Crestinismului.

În primele lor conferinte, swami-i încercau sã arate cã simbolurile fundamentale ale Crestinismului - Logosul si Crucea -, îsi au de fapt originea în India. Si cã acele idei caracteristice hinduismului precum reîncarnarea, transmigratia sufletului si samadhi (fenomenul de transã) se gãsesc de fapt si în Sfintele Scripturi, atunci când ele sunt interpretate corect.

Cu aceastã momealã au fost prinsi multi crestini bine intentionati dar rãu îndrumati. Deci prima preocupare a fost aceea de a lupta pentru discreditarea dogmelor asa-zis "înguste" si "sectare", si pentru acreditarea unei religii "stiintifice", care sã se bazeze pe studiul comparativ al tuturor religiilor. Accentul initial a cãzut întotdeauna pe ideea cã nu existã nici un element de separatie între cele douã religii. Totul este unul. Diferentele sunt superficiale, iluzorii, relative, nicidecum reale. Acestea sunt ideile conferintelor publicate la începutul anilor 1900. Iar astãzi pericolul în care ne aflãm este cu atât mai mare cu cât ele au avut atunci un succes colosal.

Într-adevãr, în limbajul nostru cotidian cuvintele "dogmã" si "dogmatic" au conotatii puternic peiorative si chiar negative. Iar aceastã atitudine plinã de dispret în modul folosirii lor nu putea sã apartinã celor care stiau cã ele înseamnã ceea ce are Biserica mai sfânt. Oricum, odatã împãmântenitã aceastã conotatie negativã, cei mai timizi, cãrora nu le place niciodatã sã facã notã discordantã cu ceea ce este în general acceptat, au început si ei sã foloseascã termeni precum "dogme rigide", expresie depãsitã, dar care indicã atitudinea negativã a autorului fatã de ele. Atitudinea aceasta a fost indusã în mod viclean, de criticii cu "vederi largi", care, fie nu stiau cã dogmele expun esenta Crestinismului, fie nu agreau Crestinismul.

În consecintã, tendinta ulterioarã a multor crestini de a bate în retragere în fata acuzatiei de dogmatism a constituit un avantaj real pentru hinduisti.

Lucrul incredibil este cã putini îsi dau seama cã dogma crestinã nu poate fi rãsturnatã, decât de un sistem opus de dogme. Or, cele douã religii, crestinã si hinduistã, nu au cum sã se "îmbine" si sã se "îmbogãteascã" reciproc, pentru cã ele sunt radical opuse.

Dacã credinciosii sunt lãmuriti sã renunte la dogmele lor crestine sau sã si le modifice - ceea ce tactic este mult mai inteligent -, astfel încât sã aibã si ei un crestinism mai modern sau mai "universal", atunci ei au pierdut tot, pentru cã tãria lor, ca si a hinduistilor, provine din dogme. Iar dogmele hinduse sunt o respingere directã a dogmelor crestine. Ceea ce ne conduce la urmãtoarea concluzie uluitoare: Ceea ce ortodocsii crestini cred cã este rãu, hindusii cred cã este bine, si invers: ceea ce hindusii cred cã este bine, crestinii cred cã este rãu!

Iar adevãrata luptã aici stã: cã ceea ce constituie cel mai mare pãcat pentru crestin este cea mai mare realizare a hindusului. Acest pãcat recunoscut întotdeauna ca fiind cel mai mare, din care ies toate celelalte, este mândria. Iar prototipul ei este Lucifer, care spune: Ridica-mã-voi în Ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza tronul meu! Sui-mã-voi deasupra norilor si asemenea cu Cel Preaînalt voi fi (Isaia 14,13-14). Iar la niveluri subordonate, tot mândria este cea care transformã pânã si calitãtile omului în pãcate. Dar pentru hindus, în general, si mai cu seamã pentru advaitin sau vedantin, cel mai mare "pãcat" este acela sã nu crezi în propriul tãu "sine" si în "umanitate", ca în însusi Dumnezeu. Iatã ce spune Swami Vivekananda, cel mai mare apologist modern al filozofiei Vedanta: "Voi încã nu întelegeti India! Noi indienii suntem de fapt închinãtori ai Omului! Dumnezeul nostru este Omul! Iar doctrina mukti (a mântuirii) este urmãtoarea: "Omul trebuie sã devinã divin prin înfãptuirea în sine a Divinului".

Este deci limpede pentru oricine vrea sã vadã cã Hinduismul si Crestinismul, în esenta lor dogmaticã, se aflã într-un conflict ireductibil ce priveste aspecte fundamentale, precum natura dumnezeiascã si natura umanã si scopul vietii omului pe pãmânt.

Dar dacã cei ce-si spun crestini acceptã propaganda hinduistã, conform cãreia nu se dã de fapt nici o bãtãlie, cã diferentele dintre crestinism si hinduism sunt de suprafatã si n-au legãturã cu realitatea, atunci idei inamice Crestinismului au cale liberã sã se desfãsoare în interiorul sãu si el pierde bãtãlia, fãrã sã-si dea seama mãcar cã bãtãlia a si avut loc. Iar rezultatul este dezastruos, cãci puterea de corupere spiritualã a hinduismului este de neimaginat.

"

Te-ai canalizat pe o directie gresita. Iti consumi multa energie degeaba !!! Hinduismul este o credinta a lor, in India si vecinatatile ei, iar Yoga NU este o religie. Este deasupra religiei, deoarece poate fi practicata de orice credincios in DUMNEZEU. Citeste Yoga Sutra - Patanjali - lucrarea fundamentala in Yoga si daca acolo vei gasi notiunile de Brahman, Shiva, Kali, etc., eu iti ofer ce vrei tu. Din pacate, sunt multi care se uita la tine cu gura cascata, crezand ca ai apucat pe cineva mai suspus de picior. DUMNEZEU este unul pentru toti, nu pot fi doi !!! Iar noi din Romania nu ne-am schimbat credinta prin practica Yoga. Din contra, avem multi care s-au botezau ortodox dupa ce au inceput sa practice, chiar la indicatia lui GB si multi in mod special la parintele Galeriu.

La 2005-10-27 05:44:24, Arbitru2005 a scris:

> Mai multe citate de la http://www.sfaturi-ortodoxe.ro/religiaviitorului4.php

Dupa ce epuizezi citatele, esti capabil si sa ne prezinti un punct de vedere al tau personal, asa cu cuvintele tale? Nu de alta, dar nu vrem sa stam de vorba cu un simplu ecou al parerilor altora. N-are nici o valoare si nici dialog nu se cheama.

> Iar dogmele hinduse sunt o respingere directã a dogmelor crestine.
> Ceea ce ne conduce la urmãtoarea concluzie uluitoare: Ceea ce
> ortodocsii crestini cred cã este rãu, hindusii cred
> cã este bine, si invers: ceea ce hindusii cred cã este
> bine, crestinii cred cã este rãu!
>
> Iar adevãrata luptã aici stã: cã ceea ce
> constituie cel mai mare pãcat pentru crestin este cea mai mare
> realizare a hindusului. Acest pãcat recunoscut
> întotdeauna ca fiind cel mai mare, din care ies toate
> celelalte, este mândria. Iar prototipul ei este Lucifer, care
> spune: Ridica-mã-voi în Ceruri si mai presus de stelele
> Dumnezeului celui puternic voi aseza tronul meu! Sui-mã-voi
> deasupra norilor si asemenea cu Cel Preaînalt voi fi (Isaia
> 14,13-14). Iar la niveluri subordonate, tot mândria este cea
> care transformã pânã si calitãtile omului
> în pãcate. Dar pentru hindus, în general, si mai
> cu seamã pentru advaitin sau vedantin, cel mai mare
> "pãcat" este acela sã nu crezi în
> propriul tãu "sine" si în
> "umanitate", ca în însusi Dumnezeu. Iatã
> ce spune Swami Vivekananda, cel mai mare apologist modern al
> filozofiei Vedanta: "Voi încã nu întelegeti
> India! Noi indienii suntem de fapt închinãtori ai
> Omului! Dumnezeul nostru este Omul! Iar doctrina mukti (a
> mântuirii) este urmãtoarea: "Omul trebuie sã
> devinã divin prin înfãptuirea în sine a
> Divinului".

Ai si argumente consistente in sustinerea unei afirmatii atat de categorice si de asemenea gravitate? N-am vazut la tine decat un palid argument privind mandria de a considera ca fiinta umana contine si ceva divin in ea. Nu stiu cum interpretezi tu in acest caz faptul ca omul ar fi fost creat "dupa chipul si asemanarea" lui Dumnezeu, daca il consideri pe Dumnezeu situat in totalitate in exteriorul fiintei umane.
Dar despre mandria ortodocsilor (sau a multora dintre ei, desi insasi denumirea de ortodox implica acest lucru) de a considera religia lor drept singura adevarata ce ai a ne spune?

> Este deci limpede pentru oricine vrea sã vadã cã
> Hinduismul si Crestinismul, în esenta lor dogmaticã, se
> aflã într-un conflict ireductibil ce priveste aspecte
> fundamentale, precum natura dumnezeiascã si natura
> umanã si scopul vietii omului pe pãmânt.

Acest "e limpede" putea-i sa-l pui la finalul unei ample lucrari stiintifice pe aceasta tema si nu in incheierea unei insiruiri de afirmatii si citate aproape deloc argumentate.