Eveniment

In aceasta criza provocata de Europa si cu misculatiile petrolierilor din Golf, America trebuie sa se sacrifica ca sa salveze planeta, dar sunt sigur ca acest efort colosal care este ca un Plan Marshall dar la scara de glob pamantesc va fi apreciat foarte putin de profitorii din toate celelalte tari.
N-am auzit vreo data sa fie o demonstratie de multumire prin Germania sau Japonia pt ce minuni a facut America din tarile lor.
Oamenii e rai si nerecunoscatori, aia e!

America a fost obligata sa apere sursele de petrol ale occidentului si ca de obicei tinerii americani se sacrifica pt europenii ingrati si egoisti.
daca ar avea un pic de bun simt europa ar ajuta financiar America in aceste zile de criza.

La 2008-10-09 04:00:33, Timotei a scris:

> In aceasta criza provocata de Europa si cu misculatiile petrolierilor
> din Golf, America trebuie sa se sacrifica ca sa salveze planeta, dar
> sunt sigur ca acest efort colosal care este ca un Plan Marshall dar
> la scara de glob pamantesc va fi apreciat foarte putin de profitorii
> din toate celelalte tari.
> N-am auzit vreo data sa fie o demonstratie de multumire prin Germania
> sau Japonia pt ce minuni a facut America din tarile lor.
> Oamenii e rai si nerecunoscatori, aia e!
>

La 2008-10-09 04:00:33, Timotei a scris:

> In aceasta criza provocata de Europa si cu misculatiile petrolierilor
> din Golf, America trebuie sa se sacrifica ca sa salveze planeta, dar
> sunt sigur ca acest efort colosal care este ca un Plan Marshall dar
> la scara de glob pamantesc va fi apreciat foarte putin de profitorii
> din toate celelalte tari.
> N-am auzit vreo data sa fie o demonstratie de multumire prin Germania
> sau Japonia pt ce minuni a facut America din tarile lor.
> Oamenii e rai si nerecunoscatori, aia e!
>
************************
Asa era si bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte! Avea artroza de gradul 3 si 4 la ambii genunchi, dar refuza sa se miste cu cadrul de aluminiu, pe care i l-am trimis prin DHL. Degeaba incercam s-o sprijin cand mergeam la tara, acolo unde mi-am petrecut vacantele copilariei, caci se incapatana sa se creada inca tanara si sanatoasa. Voia chiar sa scoata apa din fantana, asa cum invatase si s-a suparat cand i-am propus sa-i montez un motor electric - cica n-are bani de factura!!! Matusa mea, cea care ramase in casa batraneasca, ii facea cartofi fierti, rapid pe aragaz, special pentru gingiile sale, dar dumneaei ii voia copti in jarul de la soba. Se chinuia nefiresc, stand in genunchi sa aprinda singura focul, sau sa croseteze vreun mileu desuet, de care nici un stranepot nu mai avea de fapt nevoie, sa adune cu secera ceva nutret pentru iepuri, caci porci si vaca nu mai putea tine.
M-am mirat mereu de ce refuza chifla moale si dulce de la McDonald’s pe care i-o aduceam cand ma intorceam din targ sau de ce nu a vrut nicicand sa ma insoteasca la supermarket-ul cu de toate, aflat chiar pe drmul ce lega satul de oras. Prefera in continuare sa mestece painea scortoasa a vecinului cu brutarie, zicand ca e din grau de pe pamantul ei, sa bata drumul pana la macelar pentru 100 g de mezel si sa plateasca zilnic un pret dublu pentru un litru de lapte de vaca, muls de vecina din deal.
Cand crizele de durere de la picioare s-au inmultit, matusa mea a incercat sa o convinga sa stea duminica acasa, sa vada slujba la televizor, s-a infuriat nespus. N-am vazut-o niciodata furioasa, dar atunci a dat tot din ea:
"Fato, nu ma invata tu cum sa traiesc! Eu am crescut 11 copii, si i-as fi crescut si pe ai tai, dar tu ti i-ai dat la gradinta cu program prelungit, apoi i-ai trimis la liceu in Iasi, la internat. Daca asta n-ar fi casa mea, m-ai da si pe mine la azil! Ca esti profesoara in oras si ti-e rusine c-o taranca! Ai schimbat totul in casa asta, ai marit-o de 3 ori, dar n-ai timp sa stergi praful, ai pus tabla in loc de tigla, ai asfaltat gradinita de flori din curte si ai facut-o parcare, ai daramat sura in care dormeam vara in fan si ai facut in loc chiosc cu bomboane, bere si tigari, mi-ai mutat buda in casa, mi-ai facut mobila lemn de foc, mi-ai inlociut gardul de lemn cu asta de sarma, pamantul mi l-ai dat in arenda, in spatele casei ai pus iarba si nu rosii si castraveti, pentru ca nu vrei sa dai cu sapa, cortina de struguri ai taiat-o ca n-ai timp sa tescuiesti un pahar de must, mi-ai taiat gainile, ca faceau mizerie si nu ti-am zis nimc. Nu m-ai lasta sa-i fac colaci lui taica-tu la parastas, ca i-ai cumparat din oras. Eu am ramas orfana la 3 ani, si am invatat cum am putut, n-am decat trei clase, dar tu ai ajuns doamna, tocmai pentru ca eu am gresit in tinerete si te-am ferit sa nu faci si tu aceleasi greseli. Am facut foametea, am pierdut bani cu imprumut la banca, ca taica-tau n-a stiut cum sa aleaga caruta si l-a fraierit si geambasul cu cai bolnavi, dar din greselile astea am invatat si te-am sfatuit cat am putut, sa nu le repeti si tu. Te-am tinut la scoala si la facultate, dar acum vrei sa-mi impui si cum sa-L slavesc pe Dumnezeu?! Cu credinta asta te-am crescut si pe tine si pe fratii tai, si v-am facut oameni. Chiar si datorita mie e barbatul tau primar independent, ca am vorbit si eu cu babele, … da! … la biserica, dupa slujba … sa-l voteze! C-ai ajuns mare in sat, e in primul rand datorita mie, iar acum ma consideri invechita si incapatanata! Eu ti-am acceptat atatea tie, iar tu nu ma mai lasi nici sa merg la biserica, … pe jos, nu sa ma duci cu masina?! Cine e de fapt cea incapatanta, dintre noi doua?"

Atunci i-am dat dreptate matusii, care-i <modernizase> viata bunicii si am considerat cearta ca pe un efect neplacut al batranetilor ei. Dupa ani insa, de cand bunica nu mai este, reamintindu-mi de acele momente neplacute la care am fost nevoit sa asist, am inceput sa vad chestia cu alti ochi, si cumva gasesc ca si bunica avea oarecum dreptate. Acum n-as mai putea sa dau un verdict, cine e mai indreptatit: cel ce doreste sa-l protejeze pe cel slab oferindu-i un anumit comfort, sau celalat care resimte comfortul respectiv ca pe un imperativ, pe care nu-l poate respinge?
Intre USA si EU, relatia seamna foarte mult cu cazul prezentat de mine, dar mata ai reusit sa tragi o concluzie. Nu te pot felicita insa pentru asta, mai ales ca pornesti de la o afirmatie cel putin bizara, cum ca actuala criza ar fi fost provocata de europeni, petrolistii din Golf fiind oricum vinovatii ideali.
Iar daca te gandesti la grija americanilor fata de explozia demografica din Hiroshima si Nagasaki, sau la consimtirea spintecarii statului german dupa WW2, ajutoarele ulterioare pot fi interpretate de cei afectati poate ca o reparatie, dar mai putin probabil ca o binefacere.

de pe Ziua.

La 2008-10-09 10:19:15, Hantzy a scris:

> La 2008-10-09 04:00:33, Timotei a scris:
>
> > In aceasta criza provocata de Europa si cu misculatiile petrolierilor
> > din Golf, America trebuie sa se sacrifica ca sa salveze planeta, dar
> > sunt sigur ca acest efort colosal care este ca un Plan Marshall dar
> > la scara de glob pamantesc va fi apreciat foarte putin de profitorii
> > din toate celelalte tari.
> > N-am auzit vreo data sa fie o demonstratie de multumire prin Germania
> > sau Japonia pt ce minuni a facut America din tarile lor.
> > Oamenii e rai si nerecunoscatori, aia e!
> >
> ************************
> Asa era si bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte! Avea artroza de gradul 3 si
> 4 la ambii genunchi, dar refuza sa se miste cu cadrul de aluminiu, pe
> care i l-am trimis prin DHL. Degeaba incercam s-o sprijin cand
> mergeam la tara, acolo unde mi-am petrecut vacantele copilariei, caci
> se incapatana sa se creada inca tanara si sanatoasa. Voia chiar sa
> scoata apa din fantana, asa cum invatase si s-a suparat cand i-am
> propus sa-i montez un motor electric - cica n-are bani de factura!!!
> Matusa mea, cea care ramase in casa batraneasca, ii facea cartofi
> fierti, rapid pe aragaz, special pentru gingiile sale, dar dumneaei
> ii voia copti in jarul de la soba. Se chinuia nefiresc, stand in
> genunchi sa aprinda singura focul, sau sa croseteze vreun mileu
> desuet, de care nici un stranepot nu mai avea de fapt nevoie, sa
> adune cu secera ceva nutret pentru iepuri, caci porci si vaca nu mai
> putea tine.
> M-am mirat mereu de ce refuza chifla moale si dulce de la
> McDonald&#8217;s pe care i-o aduceam cand ma intorceam din targ sau
> de ce nu a vrut nicicand sa ma insoteasca la supermarket-ul cu de
> toate, aflat chiar pe drmul ce lega satul de oras. Prefera in
> continuare sa mestece painea scortoasa a vecinului cu brutarie,
> zicand ca e din grau de pe pamantul ei, sa bata drumul pana la
> macelar pentru 100 g de mezel si sa plateasca zilnic un pret dublu
> pentru un litru de lapte de vaca, muls de vecina din deal.
> Cand crizele de durere de la picioare s-au inmultit, matusa mea a
> incercat sa o convinga sa stea duminica acasa, sa vada slujba la
> televizor, s-a infuriat nespus. N-am vazut-o niciodata furioasa, dar
> atunci a dat tot din ea:
> "Fato, nu ma invata tu cum sa traiesc! Eu am crescut 11 copii, si i-as
> fi crescut si pe ai tai, dar tu ti i-ai dat la gradinta cu program
> prelungit, apoi i-ai trimis la liceu in Iasi, la internat. Daca asta
> n-ar fi casa mea, m-ai da si pe mine la azil! Ca esti profesoara in
> oras si ti-e rusine c-o taranca! Ai schimbat totul in casa asta, ai
> marit-o de 3 ori, dar n-ai timp sa stergi praful, ai pus tabla in loc
> de tigla, ai asfaltat gradinita de flori din curte si ai facut-o
> parcare, ai daramat sura in care dormeam vara in fan si ai facut in
> loc chiosc cu bomboane, bere si tigari, mi-ai mutat buda in casa,
> mi-ai facut mobila lemn de foc, mi-ai inlociut gardul de lemn cu asta
> de sarma, pamantul mi l-ai dat in arenda, in spatele casei ai pus
> iarba si nu rosii si castraveti, pentru ca nu vrei sa dai cu sapa,
> cortina de struguri ai taiat-o ca n-ai timp sa tescuiesti un pahar de
> must, mi-ai taiat gainile, ca faceau mizerie si nu ti-am zis nimc. Nu
> m-ai lasta sa-i fac colaci lui taica-tu la parastas, ca i-ai cumparat
> din oras. Eu am ramas orfana la 3 ani, si am invatat cum am putut,
> n-am decat trei clase, dar tu ai ajuns doamna, tocmai pentru ca eu am
> gresit in tinerete si te-am ferit sa nu faci si tu aceleasi greseli.
> Am facut foametea, am pierdut bani cu imprumut la banca, ca taica-tau
> n-a stiut cum sa aleaga caruta si l-a fraierit si geambasul cu cai
> bolnavi, dar din greselile astea am invatat si te-am sfatuit cat am
> putut, sa nu le repeti si tu. Te-am tinut la scoala si la facultate,
> dar acum vrei sa-mi impui si cum sa-L slavesc pe Dumnezeu?! Cu
> credinta asta te-am crescut si pe tine si pe fratii tai, si v-am
> facut oameni. Chiar si datorita mie e barbatul tau primar
> independent, ca am vorbit si eu cu babele, &#8230; da! &#8230; la
> biserica, dupa slujba &#8230; sa-l voteze! C-ai ajuns mare in sat, e
> in primul rand datorita mie, iar acum ma consideri invechita si
> incapatanata! Eu ti-am acceptat atatea tie, iar tu nu ma mai lasi
> nici sa merg la biserica, &#8230; pe jos, nu sa ma duci cu masina?!
> Cine e de fapt cea incapatanta, dintre noi doua?"
>
> Atunci i-am dat dreptate matusii, care-i <modernizase> viata bunicii
> si am considerat cearta ca pe un efect neplacut al batranetilor ei.
> Dupa ani insa, de cand bunica nu mai este, reamintindu-mi de acele
> momente neplacute la care am fost nevoit sa asist, am inceput sa vad
> chestia cu alti ochi, si cumva gasesc ca si bunica avea oarecum
> dreptate. Acum n-as mai putea sa dau un verdict, cine e mai
> indreptatit: cel ce doreste sa-l protejeze pe cel slab oferindu-i un
> anumit comfort, sau celalat care resimte comfortul respectiv ca pe un
> imperativ, pe care nu-l poate respinge?
> Intre USA si EU, relatia seamna foarte mult cu cazul prezentat de
> mine, dar mata ai reusit sa tragi o concluzie. Nu te pot felicita
> insa pentru asta, mai ales ca pornesti de la o afirmatie cel putin
> bizara, cum ca actuala criza ar fi fost provocata de europeni,
> petrolistii din Golf fiind oricum vinovatii ideali.
> Iar daca te gandesti la grija americanilor fata de explozia
> demografica din Hiroshima si Nagasaki, sau la consimtirea spintecarii
> statului german dupa WW2, ajutoarele ulterioare pot fi interpretate de
> cei afectati poate ca o reparatie, dar mai putin probabil ca o
> binefacere.
>
>
>

vba aruncati la firmatii precum tovii propagandisti in anii 50 cand ne explicau cat s-au jertfit ptr binel;e nostru Stalin si piporu sovietic eliberator....

Mai Timotei sa-ti zic un mic "secret" . Nemtia le multumeste amerlocilor nu atat ptr planu Politai cat ptr faptul ca intervenind in cele 2 WW au impiedicat-o sa devina prima putere a lumii. Ii este extrem de recunoscatoare. idem si Niponia presupun ca ar fi preferat sa-si faca Sfera de coprosperitate.
Si Frnat le este profund recunoscatoare ptr decolonizare....

Chiroule , nimeni nu a rugat AMerlocia sa-i apere sursele de petrol. Insa ce-i drept UE rizica sa vaza in cestia cu Iracu incercarea de a-i controla accesul la petrol...

Exista o rubrica a cititorului, pt comentarii de valoare.
Dar ascest comentariu al lui Hantzy este diamant.
Atunci, asa este cinstit, pe Ziua de Anul Nou sa apara rubrica Comentariul Comentariilor, si buninteles cel al lui Hantzy.
Sa recunoastem ce-i cu adevarat scris cu inima si cu intelegenta ascutita.

La 2008-10-09 10:19:15, Hantzy a scris:

> La 2008-10-09 04:00:33, Timotei a scris:
>
> > In aceasta criza provocata de Europa si cu misculatiile petrolierilor
> > din Golf, America trebuie sa se sacrifica ca sa salveze planeta, dar
> > sunt sigur ca acest efort colosal care este ca un Plan Marshall dar
> > la scara de glob pamantesc va fi apreciat foarte putin de profitorii
> > din toate celelalte tari.
> > N-am auzit vreo data sa fie o demonstratie de multumire prin Germania
> > sau Japonia pt ce minuni a facut America din tarile lor.
> > Oamenii e rai si nerecunoscatori, aia e!
> >
> ************************
> Asa era si bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte! Avea artroza de gradul 3 si
> 4 la ambii genunchi, dar refuza sa se miste cu cadrul de aluminiu, pe
> care i l-am trimis prin DHL. Degeaba incercam s-o sprijin cand
> mergeam la tara, acolo unde mi-am petrecut vacantele copilariei, caci
> se incapatana sa se creada inca tanara si sanatoasa. Voia chiar sa
> scoata apa din fantana, asa cum invatase si s-a suparat cand i-am
> propus sa-i montez un motor electric - cica n-are bani de factura!!!
> Matusa mea, cea care ramase in casa batraneasca, ii facea cartofi
> fierti, rapid pe aragaz, special pentru gingiile sale, dar dumneaei
> ii voia copti in jarul de la soba. Se chinuia nefiresc, stand in
> genunchi sa aprinda singura focul, sau sa croseteze vreun mileu
> desuet, de care nici un stranepot nu mai avea de fapt nevoie, sa
> adune cu secera ceva nutret pentru iepuri, caci porci si vaca nu mai
> putea tine.
> M-am mirat mereu de ce refuza chifla moale si dulce de la
> McDonald&#8217;s pe care i-o aduceam cand ma intorceam din targ sau
> de ce nu a vrut nicicand sa ma insoteasca la supermarket-ul cu de
> toate, aflat chiar pe drmul ce lega satul de oras. Prefera in
> continuare sa mestece painea scortoasa a vecinului cu brutarie,
> zicand ca e din grau de pe pamantul ei, sa bata drumul pana la
> macelar pentru 100 g de mezel si sa plateasca zilnic un pret dublu
> pentru un litru de lapte de vaca, muls de vecina din deal.
> Cand crizele de durere de la picioare s-au inmultit, matusa mea a
> incercat sa o convinga sa stea duminica acasa, sa vada slujba la
> televizor, s-a infuriat nespus. N-am vazut-o niciodata furioasa, dar
> atunci a dat tot din ea:
> "Fato, nu ma invata tu cum sa traiesc! Eu am crescut 11 copii, si i-as
> fi crescut si pe ai tai, dar tu ti i-ai dat la gradinta cu program
> prelungit, apoi i-ai trimis la liceu in Iasi, la internat. Daca asta
> n-ar fi casa mea, m-ai da si pe mine la azil! Ca esti profesoara in
> oras si ti-e rusine c-o taranca! Ai schimbat totul in casa asta, ai
> marit-o de 3 ori, dar n-ai timp sa stergi praful, ai pus tabla in loc
> de tigla, ai asfaltat gradinita de flori din curte si ai facut-o
> parcare, ai daramat sura in care dormeam vara in fan si ai facut in
> loc chiosc cu bomboane, bere si tigari, mi-ai mutat buda in casa,
> mi-ai facut mobila lemn de foc, mi-ai inlociut gardul de lemn cu asta
> de sarma, pamantul mi l-ai dat in arenda, in spatele casei ai pus
> iarba si nu rosii si castraveti, pentru ca nu vrei sa dai cu sapa,
> cortina de struguri ai taiat-o ca n-ai timp sa tescuiesti un pahar de
> must, mi-ai taiat gainile, ca faceau mizerie si nu ti-am zis nimc. Nu
> m-ai lasta sa-i fac colaci lui taica-tu la parastas, ca i-ai cumparat
> din oras. Eu am ramas orfana la 3 ani, si am invatat cum am putut,
> n-am decat trei clase, dar tu ai ajuns doamna, tocmai pentru ca eu am
> gresit in tinerete si te-am ferit sa nu faci si tu aceleasi greseli.
> Am facut foametea, am pierdut bani cu imprumut la banca, ca taica-tau
> n-a stiut cum sa aleaga caruta si l-a fraierit si geambasul cu cai
> bolnavi, dar din greselile astea am invatat si te-am sfatuit cat am
> putut, sa nu le repeti si tu. Te-am tinut la scoala si la facultate,
> dar acum vrei sa-mi impui si cum sa-L slavesc pe Dumnezeu?! Cu
> credinta asta te-am crescut si pe tine si pe fratii tai, si v-am
> facut oameni. Chiar si datorita mie e barbatul tau primar
> independent, ca am vorbit si eu cu babele, &#8230; da! &#8230; la
> biserica, dupa slujba &#8230; sa-l voteze! C-ai ajuns mare in sat, e
> in primul rand datorita mie, iar acum ma consideri invechita si
> incapatanata! Eu ti-am acceptat atatea tie, iar tu nu ma mai lasi
> nici sa merg la biserica, &#8230; pe jos, nu sa ma duci cu masina?!
> Cine e de fapt cea incapatanta, dintre noi doua?"
>
> Atunci i-am dat dreptate matusii, care-i <modernizase> viata bunicii
> si am considerat cearta ca pe un efect neplacut al batranetilor ei.
> Dupa ani insa, de cand bunica nu mai este, reamintindu-mi de acele
> momente neplacute la care am fost nevoit sa asist, am inceput sa vad
> chestia cu alti ochi, si cumva gasesc ca si bunica avea oarecum
> dreptate. Acum n-as mai putea sa dau un verdict, cine e mai
> indreptatit: cel ce doreste sa-l protejeze pe cel slab oferindu-i un
> anumit comfort, sau celalat care resimte comfortul respectiv ca pe un
> imperativ, pe care nu-l poate respinge?
> Intre USA si EU, relatia seamna foarte mult cu cazul prezentat de
> mine, dar mata ai reusit sa tragi o concluzie. Nu te pot felicita
> insa pentru asta, mai ales ca pornesti de la o afirmatie cel putin
> bizara, cum ca actuala criza ar fi fost provocata de europeni,
> petrolistii din Golf fiind oricum vinovatii ideali.
> Iar daca te gandesti la grija americanilor fata de explozia
> demografica din Hiroshima si Nagasaki, sau la consimtirea spintecarii
> statului german dupa WW2, ajutoarele ulterioare pot fi interpretate de
> cei afectati poate ca o reparatie, dar mai putin probabil ca o
> binefacere.
>
>
>

de acord. l-am citit de doua ori. excelent.

cu ceva timp in urma, pantagruel, un nume pe care regret ca nu-l mai gasesc pe forum, a scris "iarba verde acasa" . unde esti panta? am ras cu lacrimi .



La 2008-10-09 13:55:38, Timotei a scris:

> Exista o rubrica a cititorului, pt comentarii de valoare.
> Dar ascest comentariu al lui Hantzy este diamant.
> Atunci, asa este cinstit, pe Ziua de Anul Nou sa apara rubrica
> Comentariul Comentariilor, si buninteles cel al lui Hantzy.
> Sa recunoastem ce-i cu adevarat scris cu inima si cu intelegenta
> ascutita.
>
> La 2008-10-09 10:19:15, Hantzy a scris:
>
> > La 2008-10-09 04:00:33, Timotei a scris:
> >
> > > In aceasta criza provocata de Europa si cu misculatiile petrolierilor
> > > din Golf, America trebuie sa se sacrifica ca sa salveze planeta, dar
> > > sunt sigur ca acest efort colosal care este ca un Plan Marshall dar
> > > la scara de glob pamantesc va fi apreciat foarte putin de profitorii
> > > din toate celelalte tari.
> > > N-am auzit vreo data sa fie o demonstratie de multumire prin Germania
> > > sau Japonia pt ce minuni a facut America din tarile lor.
> > > Oamenii e rai si nerecunoscatori, aia e!
> > >
> > ************************
> > Asa era si bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte! Avea artroza de gradul 3 si
> > 4 la ambii genunchi, dar refuza sa se miste cu cadrul de aluminiu, pe
> > care i l-am trimis prin DHL. Degeaba incercam s-o sprijin cand
> > mergeam la tara, acolo unde mi-am petrecut vacantele copilariei, caci
> > se incapatana sa se creada inca tanara si sanatoasa. Voia chiar sa
> > scoata apa din fantana, asa cum invatase si s-a suparat cand i-am
> > propus sa-i montez un motor electric - cica n-are bani de factura!!!
> > Matusa mea, cea care ramase in casa batraneasca, ii facea cartofi
> > fierti, rapid pe aragaz, special pentru gingiile sale, dar dumneaei
> > ii voia copti in jarul de la soba. Se chinuia nefiresc, stand in
> > genunchi sa aprinda singura focul, sau sa croseteze vreun mileu
> > desuet, de care nici un stranepot nu mai avea de fapt nevoie, sa
> > adune cu secera ceva nutret pentru iepuri, caci porci si vaca nu mai
> > putea tine.
> > M-am mirat mereu de ce refuza chifla moale si dulce de la
> > McDonald&#8217;s pe care i-o aduceam cand ma intorceam din targ sau
> > de ce nu a vrut nicicand sa ma insoteasca la supermarket-ul cu de
> > toate, aflat chiar pe drmul ce lega satul de oras. Prefera in
> > continuare sa mestece painea scortoasa a vecinului cu brutarie,
> > zicand ca e din grau de pe pamantul ei, sa bata drumul pana la
> > macelar pentru 100 g de mezel si sa plateasca zilnic un pret dublu
> > pentru un litru de lapte de vaca, muls de vecina din deal.
> > Cand crizele de durere de la picioare s-au inmultit, matusa mea a
> > incercat sa o convinga sa stea duminica acasa, sa vada slujba la
> > televizor, s-a infuriat nespus. N-am vazut-o niciodata furioasa, dar
> > atunci a dat tot din ea:
> > "Fato, nu ma invata tu cum sa traiesc! Eu am crescut 11 copii, si i-as
> > fi crescut si pe ai tai, dar tu ti i-ai dat la gradinta cu program
> > prelungit, apoi i-ai trimis la liceu in Iasi, la internat. Daca asta
> > n-ar fi casa mea, m-ai da si pe mine la azil! Ca esti profesoara in
> > oras si ti-e rusine c-o taranca! Ai schimbat totul in casa asta, ai
> > marit-o de 3 ori, dar n-ai timp sa stergi praful, ai pus tabla in loc
> > de tigla, ai asfaltat gradinita de flori din curte si ai facut-o
> > parcare, ai daramat sura in care dormeam vara in fan si ai facut in
> > loc chiosc cu bomboane, bere si tigari, mi-ai mutat buda in casa,
> > mi-ai facut mobila lemn de foc, mi-ai inlociut gardul de lemn cu asta
> > de sarma, pamantul mi l-ai dat in arenda, in spatele casei ai pus
> > iarba si nu rosii si castraveti, pentru ca nu vrei sa dai cu sapa,
> > cortina de struguri ai taiat-o ca n-ai timp sa tescuiesti un pahar de
> > must, mi-ai taiat gainile, ca faceau mizerie si nu ti-am zis nimc. Nu
> > m-ai lasta sa-i fac colaci lui taica-tu la parastas, ca i-ai cumparat
> > din oras. Eu am ramas orfana la 3 ani, si am invatat cum am putut,
> > n-am decat trei clase, dar tu ai ajuns doamna, tocmai pentru ca eu am
> > gresit in tinerete si te-am ferit sa nu faci si tu aceleasi greseli.
> > Am facut foametea, am pierdut bani cu imprumut la banca, ca taica-tau
> > n-a stiut cum sa aleaga caruta si l-a fraierit si geambasul cu cai
> > bolnavi, dar din greselile astea am invatat si te-am sfatuit cat am
> > putut, sa nu le repeti si tu. Te-am tinut la scoala si la facultate,
> > dar acum vrei sa-mi impui si cum sa-L slavesc pe Dumnezeu?! Cu
> > credinta asta te-am crescut si pe tine si pe fratii tai, si v-am
> > facut oameni. Chiar si datorita mie e barbatul tau primar
> > independent, ca am vorbit si eu cu babele, &#8230; da! &#8230; la
> > biserica, dupa slujba &#8230; sa-l voteze! C-ai ajuns mare in sat, e
> > in primul rand datorita mie, iar acum ma consideri invechita si
> > incapatanata! Eu ti-am acceptat atatea tie, iar tu nu ma mai lasi
> > nici sa merg la biserica, &#8230; pe jos, nu sa ma duci cu masina?!
> > Cine e de fapt cea incapatanta, dintre noi doua?"
> >
> > Atunci i-am dat dreptate matusii, care-i <modernizase> viata bunicii
> > si am considerat cearta ca pe un efect neplacut al batranetilor ei.
> > Dupa ani insa, de cand bunica nu mai este, reamintindu-mi de acele
> > momente neplacute la care am fost nevoit sa asist, am inceput sa vad
> > chestia cu alti ochi, si cumva gasesc ca si bunica avea oarecum
> > dreptate. Acum n-as mai putea sa dau un verdict, cine e mai
> > indreptatit: cel ce doreste sa-l protejeze pe cel slab oferindu-i un
> > anumit comfort, sau celalat care resimte comfortul respectiv ca pe un
> > imperativ, pe care nu-l poate respinge?
> > Intre USA si EU, relatia seamna foarte mult cu cazul prezentat de
> > mine, dar mata ai reusit sa tragi o concluzie. Nu te pot felicita
> > insa pentru asta, mai ales ca pornesti de la o afirmatie cel putin
> > bizara, cum ca actuala criza ar fi fost provocata de europeni,
> > petrolistii din Golf fiind oricum vinovatii ideali.
> > Iar daca te gandesti la grija americanilor fata de explozia
> > demografica din Hiroshima si Nagasaki, sau la consimtirea spintecarii
> > statului german dupa WW2, ajutoarele ulterioare pot fi interpretate de
> > cei afectati poate ca o reparatie, dar mai putin probabil ca o
> > binefacere.
> >
> >
> >
>
>

La 2008-10-09 14:07:16, simiondan a scris:

> de acord. l-am citit de doua ori. excelent.
>
> cu ceva timp in urma, pantagruel, un nume pe care regret ca nu-l mai
> gasesc pe forum, a scris "iarba verde acasa" . unde esti panta? am
> ras cu lacrimi .

http://www.ziua.ro/f.php?data=2006-04-27&thread=198534&id=60636

si uite, il cut-&-pastea aici mai jos

PANTAGRUEL (, IP: 62.49.15...)2006-04-27 16:47
La iarba verde

Este duminica. Ma scol dimineata. Cine se scoala de dimineata departe ajunge. Eu mai departe de baie n-am ajuns, ca stau la bloc. Afara e frumos.
Trag perdeaua sa ma bucur de peisaj. In santul din fata blocului soarele incalzeste un grup de caini vagabonzi. Locuiesc intr-un cartier in care cainii, santurile si gunoaiele sunt cei mai buni prieteni ai omului.

Ce vreme frumoasa! N-ar fi mai bine sa profit de ea si sa ies undeva in natura, la iarba verde? Zis si facut! Ce poate fi mai placut, dupa o saptamana de munca, ca o zi in mijlocul naturii? Plec. Dupa ce m-au fugarit
cainii din fata blocului si am platit o amenda pentru depasirea vitezei, ajung fericit pe malul lacului, la padure.

Trebuie sa ma calmez! Iau doua rudotele, intind paturica la soare si ma las in bratele naturii. Pasarelele ciripesc, vantul adie incetisor, iarba miroase a motorina. La trei metri de mine a venit unul cu un ARO si-a inceput sa-i spele motorul.

Ma mut mai departe, intre doua tufe. Intind paturica, ma asez, soarele cald, aerul curat, iarba miroase a motorina. Adorm, cand cineva imi trage cu ceva in cap. Sunt copiii cu mingea. Am ametit un pic, dar sunt fericit ca a fost minge. Daca era trotineta sau o pereche de patine cu rotile, ala eram.

Ma ridic, iau paturica si ma mut pe malul lacului, langa o familie care tocmai a sosit. Ma asez. Soarele cald, vantul adie, iarba miroase a mici.
Rotocoale de fum se ridica din gratarul vecinilor, doi adulti, ea si el, 300 de kg impreuna si doi copii, unul mai umflat ca altul.

Paini, carne, strachini, salate, sosuri, peste se revarsau din portbagajul Daciei.

Sofian, caci asa il striga sotia, s-a dezbracat la bustul gol si incerca sa se joace cu mingea, in timp ce infuleca dintr-un castron cu mici. Sotia nu se juca cu nimic. Ea manca pur si simplu. Iata un fragment din discutia lor:
- Sofiane, mai da-mi 8 mici!
- Ia de aici pasarico, dar unde-s chiftelele?
- S-au terminat, au jucat copiii tenis cu ele. Mai da-mi o friptura!
- Te rog, serveste ca eu scot din portbagaj salata beuf.
- Adu si olita cu sarmale si tigaia cu musaca si antricoatele!
- Care antricoate?
- Antricoatele, prostule, alea pe care le-am prajit azi dimineata.
- Le-am mancat cand ai fost plecata la coafor, na!
- Idiotule, ai terminat antricoatele, ce-o sa mai mancam pana diseara, nesatulule?
- Tu vorbesti, desperato?, dupa care ea se ridica brusc si poc, poc, doua palme. Nu lui Sofian, ci mie.
- Ce faci, femeie, de ce dai?, ii zic buimacit.
- De ce te holbezi la noi, n-ai alta treaba, obraznicule, imi zice. Vine omul la iarba verde si nu poate sa manance linistit ca se uita toti in borsul lui!

Totul se linisteste datorita lui Sofian. Ma calmez si eu, dar pentru scurt timp. Din casetofonul lui Sofian, dat la maximum se pravalea in toata padurea un strigat de jale: Au, viata mea. Manelele mai lipseau.

- Bai, schimba caseta si da volumul mai mic, ca s-aude pana la Istanbul!...

Saracul Stefan cel Mare degeaba s-a luptat el cu turcii, ca urmasii urmasilor lui nu l-au inteles in veacul vecilor.

Mai iau doua rudotele si incerc sa citesc o revista, cand, deodata, alta panica. Ajutor, ajutor, moare Sofian! Ma ridic speriat si ce vad? Sofian isi inchiriase o hidrobicicleta sa se plimbe pe lac si tocmai se scufunda cu tot cu ea. Nevasta-sa striga cat o tinea gura, iar intre strigaturi mai infuleca doi, trei mici de pe gratar, sa prinda puteri.

Lumea s-a adunat din toata padurea ca la balci. Cateva femei incepusera sa planga. Barbatii se pregateau sa sara in apa. Sofian dadea disperat din maini stropind in jur ca o pompa de irigatii. La un moment dat, un om de pe mal striga: nu mai da din maini, fraiere, da din picioare! Respectand indemnul, Sofian a atins fundul cu picioarele. Apa ii venea pana la brau.

Multimea s-a indepartat razand, dar nu pentru mult timp. Din toate colturile padurii se auzeau urlete: Mi-a furat poseta!... Mi-a furat hainele!... Mi-a disparut celularul!... Vai de mine, masina!... Absorbiti de aventura lui Sofian, oamenii au lasat pe paturi tot ce aveau, fara sa tina cont ca sunt in padure. Si cum, la noi, din paduri se fura ca-n codru, asta s-a si intamplat.

Sa vina politia, sa vina jandarmii! Sa vina pompierii, a luat foc padurea!
Copiii lui Sofian, scapati de sub supraveghere, s-au jucat cu carbunii de la gratar si i-au aruncat intr-un tufis. Doi copacei incepusera sa arda binisor.

In aceasta atmosfera balcanica, duminica la iarba verde se incheie cu aparitia echipelor reunite de pompieri si padurari, insotite de cateva echipe de filmare. Cum au vazut camerele, Sofian, nervos la culme, si-a dat
pantalonii jos si-a inceput sa se bata cu palma peste fund, iar nevasta-sa a sarit cu poseta pe reporteri. Asa au vazut ei la televizor ca trebuie sa-si apere intimitatea.

Traim intr-o tara de dor. De dor si de iarba verde.

nu va luati creditu ca el al meu.
iar tu draga bizoane du te si mai mananca putin furaj.

La 2008-10-09 10:33:30, CHIORU a scris:

> de pe Ziua.
>
> La 2008-10-09 10:19:15, Hantzy a scris:
>
> > La 2008-10-09 04:00:33, Timotei a scris:
> >
> > > In aceasta criza provocata de Europa si cu misculatiile petrolierilor
> > > din Golf, America trebuie sa se sacrifica ca sa salveze planeta, dar
> > > sunt sigur ca acest efort colosal care este ca un Plan Marshall dar
> > > la scara de glob pamantesc va fi apreciat foarte putin de profitorii
> > > din toate celelalte tari.
> > > N-am auzit vreo data sa fie o demonstratie de multumire prin Germania
> > > sau Japonia pt ce minuni a facut America din tarile lor.
> > > Oamenii e rai si nerecunoscatori, aia e!
> > >
> > ************************
> > Asa era si bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte! Avea artroza de gradul 3 si
> > 4 la ambii genunchi, dar refuza sa se miste cu cadrul de aluminiu, pe
> > care i l-am trimis prin DHL. Degeaba incercam s-o sprijin cand
> > mergeam la tara, acolo unde mi-am petrecut vacantele copilariei, caci
> > se incapatana sa se creada inca tanara si sanatoasa. Voia chiar sa
> > scoata apa din fantana, asa cum invatase si s-a suparat cand i-am
> > propus sa-i montez un motor electric - cica n-are bani de factura!!!
> > Matusa mea, cea care ramase in casa batraneasca, ii facea cartofi
> > fierti, rapid pe aragaz, special pentru gingiile sale, dar dumneaei
> > ii voia copti in jarul de la soba. Se chinuia nefiresc, stand in
> > genunchi sa aprinda singura focul, sau sa croseteze vreun mileu
> > desuet, de care nici un stranepot nu mai avea de fapt nevoie, sa
> > adune cu secera ceva nutret pentru iepuri, caci porci si vaca nu mai
> > putea tine.
> > M-am mirat mereu de ce refuza chifla moale si dulce de la
> > McDonald&#8217;s pe care i-o aduceam cand ma intorceam din targ sau
> > de ce nu a vrut nicicand sa ma insoteasca la supermarket-ul cu de
> > toate, aflat chiar pe drmul ce lega satul de oras. Prefera in
> > continuare sa mestece painea scortoasa a vecinului cu brutarie,
> > zicand ca e din grau de pe pamantul ei, sa bata drumul pana la
> > macelar pentru 100 g de mezel si sa plateasca zilnic un pret dublu
> > pentru un litru de lapte de vaca, muls de vecina din deal.
> > Cand crizele de durere de la picioare s-au inmultit, matusa mea a
> > incercat sa o convinga sa stea duminica acasa, sa vada slujba la
> > televizor, s-a infuriat nespus. N-am vazut-o niciodata furioasa, dar
> > atunci a dat tot din ea:
> > "Fato, nu ma invata tu cum sa traiesc! Eu am crescut 11 copii, si i-as
> > fi crescut si pe ai tai, dar tu ti i-ai dat la gradinta cu program
> > prelungit, apoi i-ai trimis la liceu in Iasi, la internat. Daca asta
> > n-ar fi casa mea, m-ai da si pe mine la azil! Ca esti profesoara in
> > oras si ti-e rusine c-o taranca! Ai schimbat totul in casa asta, ai
> > marit-o de 3 ori, dar n-ai timp sa stergi praful, ai pus tabla in loc
> > de tigla, ai asfaltat gradinita de flori din curte si ai facut-o
> > parcare, ai daramat sura in care dormeam vara in fan si ai facut in
> > loc chiosc cu bomboane, bere si tigari, mi-ai mutat buda in casa,
> > mi-ai facut mobila lemn de foc, mi-ai inlociut gardul de lemn cu asta
> > de sarma, pamantul mi l-ai dat in arenda, in spatele casei ai pus
> > iarba si nu rosii si castraveti, pentru ca nu vrei sa dai cu sapa,
> > cortina de struguri ai taiat-o ca n-ai timp sa tescuiesti un pahar de
> > must, mi-ai taiat gainile, ca faceau mizerie si nu ti-am zis nimc. Nu
> > m-ai lasta sa-i fac colaci lui taica-tu la parastas, ca i-ai cumparat
> > din oras. Eu am ramas orfana la 3 ani, si am invatat cum am putut,
> > n-am decat trei clase, dar tu ai ajuns doamna, tocmai pentru ca eu am
> > gresit in tinerete si te-am ferit sa nu faci si tu aceleasi greseli.
> > Am facut foametea, am pierdut bani cu imprumut la banca, ca taica-tau
> > n-a stiut cum sa aleaga caruta si l-a fraierit si geambasul cu cai
> > bolnavi, dar din greselile astea am invatat si te-am sfatuit cat am
> > putut, sa nu le repeti si tu. Te-am tinut la scoala si la facultate,
> > dar acum vrei sa-mi impui si cum sa-L slavesc pe Dumnezeu?! Cu
> > credinta asta te-am crescut si pe tine si pe fratii tai, si v-am
> > facut oameni. Chiar si datorita mie e barbatul tau primar
> > independent, ca am vorbit si eu cu babele, &#8230; da! &#8230; la
> > biserica, dupa slujba &#8230; sa-l voteze! C-ai ajuns mare in sat, e
> > in primul rand datorita mie, iar acum ma consideri invechita si
> > incapatanata! Eu ti-am acceptat atatea tie, iar tu nu ma mai lasi
> > nici sa merg la biserica, &#8230; pe jos, nu sa ma duci cu masina?!
> > Cine e de fapt cea incapatanta, dintre noi doua?"
> >
> > Atunci i-am dat dreptate matusii, care-i <modernizase> viata bunicii
> > si am considerat cearta ca pe un efect neplacut al batranetilor ei.
> > Dupa ani insa, de cand bunica nu mai este, reamintindu-mi de acele
> > momente neplacute la care am fost nevoit sa asist, am inceput sa vad
> > chestia cu alti ochi, si cumva gasesc ca si bunica avea oarecum
> > dreptate. Acum n-as mai putea sa dau un verdict, cine e mai
> > indreptatit: cel ce doreste sa-l protejeze pe cel slab oferindu-i un
> > anumit comfort, sau celalat care resimte comfortul respectiv ca pe un
> > imperativ, pe care nu-l poate respinge?
> > Intre USA si EU, relatia seamna foarte mult cu cazul prezentat de
> > mine, dar mata ai reusit sa tragi o concluzie. Nu te pot felicita
> > insa pentru asta, mai ales ca pornesti de la o afirmatie cel putin
> > bizara, cum ca actuala criza ar fi fost provocata de europeni,
> > petrolistii din Golf fiind oricum vinovatii ideali.
> > Iar daca te gandesti la grija americanilor fata de explozia
> > demografica din Hiroshima si Nagasaki, sau la consimtirea spintecarii
> > statului german dupa WW2, ajutoarele ulterioare pot fi interpretate de
> > cei afectati poate ca o reparatie, dar mai putin probabil ca o
> > binefacere.
> >
> >
> >
>
>

le-am salvat pe amandoua.

cat despre 20000 sau 50000 sau alte milioane, ce-mi pasa mie de garantarea asta? banca , dupa cum stie sa-si recupereze creditele lasand omu pe drumuri, tot la fel de bine trebuie sa garanteze toate depunerile. de la 1 leu sau un euro pana la mld dac-or fi. i-auzi domle ce gogomanie! limita de garantare. in loc de nu scoateti banii din banci, eu as spune nu luati credite! ca-i jaf la drumu mare.
niciodata nu ti se spun toate cheltuielile. comision de acordare, comision de analiza, comision de prelungire, comision la comison etc etc.
ma refer la amarasteni nu la firme.

La 2008-10-09 14:21:45, Timotei a scris:

> La 2008-10-09 14:07:16, simiondan a scris:
>
> > de acord. l-am citit de doua ori. excelent.
> >
> > cu ceva timp in urma, pantagruel, un nume pe care regret ca nu-l mai
> > gasesc pe forum, a scris "iarba verde acasa" . unde esti panta? am
> > ras cu lacrimi .
>
> http://www.ziua.ro/f.php?data=2006-04-27&thread=198534&id=60636
>
> si uite, il cut-&-pastea aici mai jos
>
> PANTAGRUEL (, IP: 62.49.15...)2006-04-27 16:47
> La iarba verde
>
> Este duminica. Ma scol dimineata. Cine se scoala de dimineata departe
> ajunge. Eu mai departe de baie n-am ajuns, ca stau la bloc. Afara e
> frumos.
> Trag perdeaua sa ma bucur de peisaj. In santul din fata blocului
> soarele incalzeste un grup de caini vagabonzi. Locuiesc intr-un
> cartier in care cainii, santurile si gunoaiele sunt cei mai buni
> prieteni ai omului.
>
> Ce vreme frumoasa! N-ar fi mai bine sa profit de ea si sa ies undeva
> in natura, la iarba verde? Zis si facut! Ce poate fi mai placut, dupa
> o saptamana de munca, ca o zi in mijlocul naturii? Plec. Dupa ce m-au
> fugarit
> cainii din fata blocului si am platit o amenda pentru depasirea
> vitezei, ajung fericit pe malul lacului, la padure.
>
> Trebuie sa ma calmez! Iau doua rudotele, intind paturica la soare si
> ma las in bratele naturii. Pasarelele ciripesc, vantul adie
> incetisor, iarba miroase a motorina. La trei metri de mine a venit
> unul cu un ARO si-a inceput sa-i spele motorul.
>
> Ma mut mai departe, intre doua tufe. Intind paturica, ma asez, soarele
> cald, aerul curat, iarba miroase a motorina. Adorm, cand cineva imi
> trage cu ceva in cap. Sunt copiii cu mingea. Am ametit un pic, dar
> sunt fericit ca a fost minge. Daca era trotineta sau o pereche de
> patine cu rotile, ala eram.
>
> Ma ridic, iau paturica si ma mut pe malul lacului, langa o familie
> care tocmai a sosit. Ma asez. Soarele cald, vantul adie, iarba
> miroase a mici.
> Rotocoale de fum se ridica din gratarul vecinilor, doi adulti, ea si
> el, 300 de kg impreuna si doi copii, unul mai umflat ca altul.
>
> Paini, carne, strachini, salate, sosuri, peste se revarsau din
> portbagajul Daciei.
>
> Sofian, caci asa il striga sotia, s-a dezbracat la bustul gol si
> incerca sa se joace cu mingea, in timp ce infuleca dintr-un castron
> cu mici. Sotia nu se juca cu nimic. Ea manca pur si simplu. Iata un
> fragment din discutia lor:
> - Sofiane, mai da-mi 8 mici!
> - Ia de aici pasarico, dar unde-s chiftelele?
> - S-au terminat, au jucat copiii tenis cu ele. Mai da-mi o friptura!
> - Te rog, serveste ca eu scot din portbagaj salata beuf.
> - Adu si olita cu sarmale si tigaia cu musaca si antricoatele!
> - Care antricoate?
> - Antricoatele, prostule, alea pe care le-am prajit azi dimineata.
> - Le-am mancat cand ai fost plecata la coafor, na!
> - Idiotule, ai terminat antricoatele, ce-o sa mai mancam pana diseara,
> nesatulule?
> - Tu vorbesti, desperato?, dupa care ea se ridica brusc si poc, poc,
> doua palme. Nu lui Sofian, ci mie.
> - Ce faci, femeie, de ce dai?, ii zic buimacit.
> - De ce te holbezi la noi, n-ai alta treaba, obraznicule, imi zice.
> Vine omul la iarba verde si nu poate sa manance linistit ca se uita
> toti in borsul lui!
>
> Totul se linisteste datorita lui Sofian. Ma calmez si eu, dar pentru
> scurt timp. Din casetofonul lui Sofian, dat la maximum se pravalea in
> toata padurea un strigat de jale: Au, viata mea. Manelele mai lipseau.
>
>
> - Bai, schimba caseta si da volumul mai mic, ca s-aude pana la
> Istanbul!...
>
> Saracul Stefan cel Mare degeaba s-a luptat el cu turcii, ca urmasii
> urmasilor lui nu l-au inteles in veacul vecilor.
>
> Mai iau doua rudotele si incerc sa citesc o revista, cand, deodata,
> alta panica. Ajutor, ajutor, moare Sofian! Ma ridic speriat si ce
> vad? Sofian isi inchiriase o hidrobicicleta sa se plimbe pe lac si
> tocmai se scufunda cu tot cu ea. Nevasta-sa striga cat o tinea gura,
> iar intre strigaturi mai infuleca doi, trei mici de pe gratar, sa
> prinda puteri.
>
> Lumea s-a adunat din toata padurea ca la balci. Cateva femei
> incepusera sa planga. Barbatii se pregateau sa sara in apa. Sofian
> dadea disperat din maini stropind in jur ca o pompa de irigatii. La
> un moment dat, un om de pe mal striga: nu mai da din maini, fraiere,
> da din picioare! Respectand indemnul, Sofian a atins fundul cu
> picioarele. Apa ii venea pana la brau.
>
> Multimea s-a indepartat razand, dar nu pentru mult timp. Din toate
> colturile padurii se auzeau urlete: Mi-a furat poseta!... Mi-a furat
> hainele!... Mi-a disparut celularul!... Vai de mine, masina!...
> Absorbiti de aventura lui Sofian, oamenii au lasat pe paturi tot ce
> aveau, fara sa tina cont ca sunt in padure. Si cum, la noi, din
> paduri se fura ca-n codru, asta s-a si intamplat.
>
> Sa vina politia, sa vina jandarmii! Sa vina pompierii, a luat foc
> padurea!
> Copiii lui Sofian, scapati de sub supraveghere, s-au jucat cu carbunii
> de la gratar si i-au aruncat intr-un tufis. Doi copacei incepusera sa
> arda binisor.
>
> In aceasta atmosfera balcanica, duminica la iarba verde se incheie cu
> aparitia echipelor reunite de pompieri si padurari, insotite de
> cateva echipe de filmare. Cum au vazut camerele, Sofian, nervos la
> culme, si-a dat
> pantalonii jos si-a inceput sa se bata cu palma peste fund, iar
> nevasta-sa a sarit cu poseta pe reporteri. Asa au vazut ei la
> televizor ca trebuie sa-si apere intimitatea.
>
> Traim intr-o tara de dor. De dor si de iarba verde.
>
>
>
>

cred eu ca mai mult te-ai rusinat de laude, decat te-ai mandrit de ele.
ai dreptate sa gandesti ca "the hardship builds character".

iar criza a inceput de la americani si atinge tot de jur imprejur.
lacomia.

La 2008-10-09 10:19:15, Hantzy a scris:

> La 2008-10-09 04:00:33, Timotei a scris:
>
> > In aceasta criza provocata de Europa si cu misculatiile petrolierilor
> > din Golf, America trebuie sa se sacrifica ca sa salveze planeta, dar
> > sunt sigur ca acest efort colosal care este ca un Plan Marshall dar
> > la scara de glob pamantesc va fi apreciat foarte putin de profitorii
> > din toate celelalte tari.
> > N-am auzit vreo data sa fie o demonstratie de multumire prin Germania
> > sau Japonia pt ce minuni a facut America din tarile lor.
> > Oamenii e rai si nerecunoscatori, aia e!
> >
> ************************
> Asa era si bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte! Avea artroza de gradul 3 si
> 4 la ambii genunchi, dar refuza sa se miste cu cadrul de aluminiu, pe
> care i l-am trimis prin DHL. Degeaba incercam s-o sprijin cand
> mergeam la tara, acolo unde mi-am petrecut vacantele copilariei, caci
> se incapatana sa se creada inca tanara si sanatoasa. Voia chiar sa
> scoata apa din fantana, asa cum invatase si s-a suparat cand i-am
> propus sa-i montez un motor electric - cica n-are bani de factura!!!
> Matusa mea, cea care ramase in casa batraneasca, ii facea cartofi
> fierti, rapid pe aragaz, special pentru gingiile sale, dar dumneaei
> ii voia copti in jarul de la soba. Se chinuia nefiresc, stand in
> genunchi sa aprinda singura focul, sau sa croseteze vreun mileu
> desuet, de care nici un stranepot nu mai avea de fapt nevoie, sa
> adune cu secera ceva nutret pentru iepuri, caci porci si vaca nu mai
> putea tine.
> M-am mirat mereu de ce refuza chifla moale si dulce de la
> McDonald&#8217;s pe care i-o aduceam cand ma intorceam din targ sau
> de ce nu a vrut nicicand sa ma insoteasca la supermarket-ul cu de
> toate, aflat chiar pe drmul ce lega satul de oras. Prefera in
> continuare sa mestece painea scortoasa a vecinului cu brutarie,
> zicand ca e din grau de pe pamantul ei, sa bata drumul pana la
> macelar pentru 100 g de mezel si sa plateasca zilnic un pret dublu
> pentru un litru de lapte de vaca, muls de vecina din deal.
> Cand crizele de durere de la picioare s-au inmultit, matusa mea a
> incercat sa o convinga sa stea duminica acasa, sa vada slujba la
> televizor, s-a infuriat nespus. N-am vazut-o niciodata furioasa, dar
> atunci a dat tot din ea:
> "Fato, nu ma invata tu cum sa traiesc! Eu am crescut 11 copii, si i-as
> fi crescut si pe ai tai, dar tu ti i-ai dat la gradinta cu program
> prelungit, apoi i-ai trimis la liceu in Iasi, la internat. Daca asta
> n-ar fi casa mea, m-ai da si pe mine la azil! Ca esti profesoara in
> oras si ti-e rusine c-o taranca! Ai schimbat totul in casa asta, ai
> marit-o de 3 ori, dar n-ai timp sa stergi praful, ai pus tabla in loc
> de tigla, ai asfaltat gradinita de flori din curte si ai facut-o
> parcare, ai daramat sura in care dormeam vara in fan si ai facut in
> loc chiosc cu bomboane, bere si tigari, mi-ai mutat buda in casa,
> mi-ai facut mobila lemn de foc, mi-ai inlociut gardul de lemn cu asta
> de sarma, pamantul mi l-ai dat in arenda, in spatele casei ai pus
> iarba si nu rosii si castraveti, pentru ca nu vrei sa dai cu sapa,
> cortina de struguri ai taiat-o ca n-ai timp sa tescuiesti un pahar de
> must, mi-ai taiat gainile, ca faceau mizerie si nu ti-am zis nimc. Nu
> m-ai lasta sa-i fac colaci lui taica-tu la parastas, ca i-ai cumparat
> din oras. Eu am ramas orfana la 3 ani, si am invatat cum am putut,
> n-am decat trei clase, dar tu ai ajuns doamna, tocmai pentru ca eu am
> gresit in tinerete si te-am ferit sa nu faci si tu aceleasi greseli.
> Am facut foametea, am pierdut bani cu imprumut la banca, ca taica-tau
> n-a stiut cum sa aleaga caruta si l-a fraierit si geambasul cu cai
> bolnavi, dar din greselile astea am invatat si te-am sfatuit cat am
> putut, sa nu le repeti si tu. Te-am tinut la scoala si la facultate,
> dar acum vrei sa-mi impui si cum sa-L slavesc pe Dumnezeu?! Cu
> credinta asta te-am crescut si pe tine si pe fratii tai, si v-am
> facut oameni. Chiar si datorita mie e barbatul tau primar
> independent, ca am vorbit si eu cu babele, &#8230; da! &#8230; la
> biserica, dupa slujba &#8230; sa-l voteze! C-ai ajuns mare in sat, e
> in primul rand datorita mie, iar acum ma consideri invechita si
> incapatanata! Eu ti-am acceptat atatea tie, iar tu nu ma mai lasi
> nici sa merg la biserica, &#8230; pe jos, nu sa ma duci cu masina?!
> Cine e de fapt cea incapatanta, dintre noi doua?"
>
> Atunci i-am dat dreptate matusii, care-i <modernizase> viata bunicii
> si am considerat cearta ca pe un efect neplacut al batranetilor ei.
> Dupa ani insa, de cand bunica nu mai este, reamintindu-mi de acele
> momente neplacute la care am fost nevoit sa asist, am inceput sa vad
> chestia cu alti ochi, si cumva gasesc ca si bunica avea oarecum
> dreptate. Acum n-as mai putea sa dau un verdict, cine e mai
> indreptatit: cel ce doreste sa-l protejeze pe cel slab oferindu-i un
> anumit comfort, sau celalat care resimte comfortul respectiv ca pe un
> imperativ, pe care nu-l poate respinge?
> Intre USA si EU, relatia seamna foarte mult cu cazul prezentat de
> mine, dar mata ai reusit sa tragi o concluzie. Nu te pot felicita
> insa pentru asta, mai ales ca pornesti de la o afirmatie cel putin
> bizara, cum ca actuala criza ar fi fost provocata de europeni,
> petrolistii din Golf fiind oricum vinovatii ideali.
> Iar daca te gandesti la grija americanilor fata de explozia
> demografica din Hiroshima si Nagasaki, sau la consimtirea spintecarii
> statului german dupa WW2, ajutoarele ulterioare pot fi interpretate de
> cei afectati poate ca o reparatie, dar mai putin probabil ca o
> binefacere.
>
--------------------///-----------------------------
Garamfoiu a scris
> Stima si respect Hantzy
>