Cultura

acvila
2009-01-24 17:43:58

Un suflet maret, de roman adevarat.

Din tot ce vorbea, din tot ce traia, razbatea dragostea sa fierbinte de tot ce este romanesc. Poate fi oare considerat spion si tradator de neam, acel om care in anii grei de ocupatie straina, dragostea sa si visul lui neasemuit era sa treaca Prutul ce dezbina frate de frate, sa cunoasca si sa imbratiseze pe fratii lui romani. Oare acei publicisti care cautau sa-l denigreze, sa-l improaste cu noroiul tradarii si urii, sa-l indeparteze de cei care-l aprecieau si-l iubeau, sa loveasca in munca si tot ce avea el mai scump, dragostea de neam si Tara, nu puteau sa fie in solda aceluiasi stapan ? Daca ne amintim bine, si lui Eminescu i-a fost harazit aceiasi soarta, de acelasi fel de oameni straini de tot ce este romanesc, si nu piere. Prin moartea sa prematura, nefireasca si nedreapta, poetul Grigore Vieru s-a inaltat mai mult pe culmile inalte ale nemuririi, neuitarii si iubirii ale neamului sau romanesc. Generatiile de azi si de maine ale fratilor sai romani, ai vor aprecia totdeauna munca, opera, dragostea si daruirea pentru neamul sau si Patria romana. Dumnezeu sa-l odihneasca.