Cultura

Am cunoscut un american, compozitor, relativ tinar, cu conservatorul terminat de mai multi ani, care insa nu a cistigat niciodata nici macar un dolar ca muzician. Visul lui e sa creeze muzica de film. Inca nu a reusit sa se afirme (poate nu va reusi niciodata) si, ca sa se intretina, bate drumurile ca agent de asigurari.

Am cunoscut un scriitor, tot cam asa, pe la 35 de ani, inteligent, cultivat, interesant. Sta la parinti si lucreaza 1-2 nopti pe saptamina ca paznic intr-un building locuit de pensionari. Doar atit cit sa aiba pentru hrana si imbracaminte. Cit e la slujba, citeste. Cind e acasa, citeste si scrie. A publicat foarte putin si nu a avut succes. Dar e optimist si spera ca, intr-o zi, va da lovitura.

Am cunoscut un critic de arta ungur. Publica prin reviste si din asta traieste. Modest. De fapt, o mare parte din ceea ce cistiga reinvesteste carti. Ca sa aiba si miine despre ce sa scrie.

Unui scotian falit (la propriu) i-a intrat in cap sa scrie versuri pentru niste amici de-ai lui, niste faliti si aia si nu numai la propriu, care vor sa razbata cu o trupa in lumea muzicii. Se intilnesc cu regularitate, fac repetitii, viseaza....

Mi-e greu sa inteleg de ce lucratorilor din domeniul asa-zisei culturi din Romania, o tara in care cei care muncesc mor de foame, li se ofera bani de la buget. E pur si simplu obscen sa te plimbi prin lume pe banul public in calitate de... ‘intelectual’ roman cu ifose, dar bun de nimic, sa incasezi drepturi de autor pentru carti tiparite pe bani publici cu aerul ca asta ar fi in interesul culturii romane, sa bagi mina in buzunarul tuturor cumparatorilor de carti (prin intermediul timbrului literar) parazitindu-i si pe Homer, si pe Platon si pe Sandra Brown, la gramada, fara probleme, fara complexe si fara rusine, sa scoti bani urit mirositori din exploatarea unui casino primit cadou de la patria recunoscatoare s.a.m.d.

Obiceiuri deja impamintenite... Ce se mai plimba Blandiana cu sotiorul prin USA pe vremea odiosului si pe banii partidului ! Ce betii si alte cele trageau Fanus Neagu si cu Baiesu prin Place Pigalle intr-o vreme in care romanul de rind nu avea nici macar dreptul la pasaport. Ce mai incaleca Nichita Stanescu pe Boeing ca sa se duca la London sa bea zi de vara pina-n seara sub pretextul unei conferinte in fata studentilor! O adunatura de paraziti si de impostori culturali cu fumuri elitare. Asa i-a invatat partidul, asa ar vrea sa fie si in continuare. Ba, chiar mai mult, vor si libertate de exprimare (la ce le-o fi trebuind ? ca oricum nu au nimic de comunicat), si sa-si si pastreze toate avantajele de pe vremea cind erau curvele de lux ale regimului.

Dar nu sint singurii paraziti vesnic nesatui cu care se mindreste natia. Academia Romana e o alta imensa gaura neagra. Ce nevoie o fi avind nea Ilie de la scularie sa-i umple buzunarele lui E. Simion si celorlalti pitici cultural-stiintifici care se inchipuie somitati? La ce foloseste institutia asta, pina la urma ?

Si, bineinteles, deasupra tuturor, marii minuitori de bani publici : politicienii. Mindria tarii, cei mai buni fii ai poporului. Niste hoti si niste banditi ajunsi milionari in dolari in doar citiva ani.

Mare pacat ca Pinochet n-a fost roman. N-ar fi reusit el sa schimbe natia, dar citeva mii (zeci de mii?) din cei mai rai ar fi mierlit-o cu siguranta.

La 2006-12-14 05:30:12, xray a scris:

> Am cunoscut un american, compozitor, relativ tinar, cu conservatorul
> terminat de mai multi ani, care insa nu a cistigat niciodata nici
> macar un dolar ca muzician. Visul lui e sa creeze muzica de film. Inca
> nu a reusit sa se afirme (poate nu va reusi niciodata) si, ca sa se
> intretina, bate drumurile ca agent de asigurari.

Nu ma deranjeaza ca romanii nu mai sunt boemi si ca sunt bine platiti pentru ceea ce fac, insa sunt deranjat ca nu se accepta faptul ca cititorii stabilesc ierarhiile, nu ei.

Fac top-uri peste top-uri si se bat pe umeri unii pe altii cand creatiile lor literare sunt atat de proaste incat nimeni nu le traduce pentru profit, in strainatate.

Suntem o cultura minora si ne straduim sa ramanem ca atare, iar ICR-ul prin politicile lui ceausiste nu ne lasa nici o speranta.

Tinerii vor veni intr-un trarziu din urma, e tot ce mai sper.