Analize si comentarii

<<Pana vine escavatorul sa-mi ia resturile mizere din fata portii, pun si eu mana pe-o lopata, ceea ce va doresc si dumneavoastra.>>

_______


Cine-shi inchipuie ca a fi creshtin e un lucru simplu, se insheala. A fi creshtin inseamna sa-tzi asumi mai multe responsabilitatzi : una personala, una comunitara shi una a luptei pentru apararea credintzei.

Cea personala - tzine de fiecare dintre noi shi ne obliga in a ne instrui cit se poate de bine din cunoashterea credintzei fatza de care ne-am alipit sufleteshte. Numai din auzite sau imitind nu te potzi numi creshtin.

Cea comunitara - ishi trage obirshia din prima conditzie. Numai cei intrarmatzi cu cunoshtiintza credintzei pot fi comunitari, pentru ca asta este shi esentza credintzei noastre ortodoxe : iubirea de aproapele, adica de comunitatea de credincioshi care sunt de aceeashi credintza cu tine. Asta ne invatza nu numai Iisus, dar shi Apostolii Lui.

Iar a treia conditzie, sau responsabilitate, este aceea de atzi apara credintza. Aici lucrurile se complica putzin. Si aceasta responsabilitate ishi trage seva tot din prima, adica din cunoashterea propriei credintze. Numai cei intrarmatzi cu cunoshtiintzele credintei lui poate sa-shi apere shi credintza. Cei care nu-shi cunosc credintza simuleaza concilierea, tolerantza shi alte nazbitii de genul asta. Nu exista asha ceva. Cel care-shi cunoashte bine credintza nu poate abdica, nu poate face nici un fel de concesii shi merge pina la sacrificiul suprem al vietzii lui, pe care - iarashi zic, trebuie sa-tzi cunoshti bine credintza - i-ai daruit-o Domnului Dumnezeului celui Viu, caruia, de fapt, ii shi apartzine.

Creshtinii sunt foarte putzini in lume, deshi recensamintele spun ca pamintul le apartzine. Nu-i adevarat. Creshtinii sunt putzini la numar. In general oamenii se feresc de Dumnezeu, se feresc de creshtinism. Creshtinismul la ei se rezuma la citeva sarbatori sau momente de cumpana : mortzi, boli, napaste, tragedii. Un adevarat credincios pune in primul rind in viatza lui vorbirea cu Dumnezeu, rugaciunea permanenta, in orice faci, in orice clipa sa te gindeshti la El. ,,Dar asta e absurd" zic majoritatea, ,,avem shi noi copii, servici, casa, familie. Ce naiba, suntem totzi calugari ?" Da, iata mijlocul, modalitatzile, scuzele prin care ne despartzim de Dumnezeu, punind in primul rind aceste infame motive. Nu mergem la Biserica pentru ca am avut o saptamina grea shi trebuie sa-mi fac curatzenie in casa shi sa gatesc pentru saptamina care vine. Nu merg la biserica pentru ca sunt in ,,call" ; nu numerg la biserica pentru ca mi s-a imbolnavit copilul sau pisica. Nu merg la Biserica pentru ca mi-au venit nishte rude, etc., etc. Motive, motive, motive.

Dumnezeu nu e BUN deloc. Cine-shi inchipuie acest lucru e un BOU. Dumnezeu e foarte dur. El ne arde in focul incercarilor ca noi sa-L urmam, sa-L iubim, sa I ne atasham lui ca sa nu cadem prada satanei, a mortzii. A iubi nu inseamna a fi blind ci a fi responsabil, a face ceva pentru cel pe care-l iubeshti. Asta face si Dumnezeu. Cine-shi inchipuie ca se poate culca pe-o ureche pentru ca, vezi Doamne, Doamne-Doamne e bun shi mishto, e deja mort. Dumenzeu e dur, Dumnezeu a blestemat, a omorit, a chinuit pentru ca noi cei de astazi s-avem o shansa, sa invatzam din toate aceste momente teribile de cind EL s-a milostivit cu noi ca sa ne ingaduie sa populam aceasta planeta, acest univers. Omenirea trebuie sa devina o minastire. Aceasta este salvarea noastra. O minastire in ceea ce priveste credinta shi iubirea pentru Dumnezeu. Facem noi asta ? Aiurea. Catre ce ne indreptam ? Catre satana, desigur. Prin toate aceste nazbitii ale necreshtinilor (care-shi zic crestini) nu se face altceva decit infundarea in moarte a omenirii. Ne intrebam de ce mor copiii mici, de ce cancerul omoara milioane de oameni, de ce boli asha-zise curabile devin incurabile, de ce cutremure, inundatzii, alunecari de teren, focuri imense distrug mari partzi ale planetei. Auzim shtiri in fiecare zi shi le trecem la ,,diverse".

Lupi in blana de oaie se plimba printre noi shi ne invatza sa devenim shi noi lupi, pentru ca, vezi Doamne, ei se lupta pentru independentza noastra in gindire, ei se lupta pentru libertatea noastra de alegere. Ce-i aia libertate de alegere ? Ce s-alegi ? Intre cine shi cine ?

Eu nu pot sa cred ca in Sodoma shi Gomora nu exista nici un om cu credinta in Dumnezeu. Numai ca dreptatea lui Dumnezeu shi minia Lui nu se restringe la citiva atunci cind satanismul cuprinde zone mari geografice shi anticreshtinismul este pedepsit de Justul Dumnezeu prin disparitzia shi a unora shi a altora.

Fereasca-ne Dumnezeu !

p.s. - Domnule Roncea, te iubesc !