Eveniment

Ramane de analizat cate din problemele invatamantului romanesc sunt datorate unor neajunsuri care pot fi remediate si care sunt datorate unor stari de fapt care probabil vor ramane drept obstacole inca multa vreme de aici incolo.

Faptul ca Romania nu are o universitate de top 500 nu este in sine blamabil. Putem insa sa luam acest obiectiv si raportarea la alte institutii din acest top ca o metrica, aproximativa, binen-teles, la performantele si calea pe care se afla reformarea invatamantului.

Decalajul economic al Romaniei fata de grupul destul de limitat al tarilor care au institutii in acest top nu va putea fi depasit prea repede, si de aceea putem sa consideram ca exodul unora dintre cei mai pregatiti studenti, absolventi sau specialisti nu va inceta prea curand.

Alte probleme, ca cea structurarii dupa modelul sovietic in institutii specializate si autonome care nu au prea mult de a face cu universitatile complete dpdv educational din occident, se poate depasi daca exista vointa. Daca insa nu exista aceasta vointa, atunci poate ca fortarea restructurarii prin aratarea batului ne-acreditarii si al ne-sponsorizarii in cazul acelor institutii care nu ofera o educatie completa va duce la rezultate mai bune.

Totusi, putem sa folosim acst exod in favoarea noastra atat cat putem: prin stabilirea unor contacte academice prin intermediul acestora, sa-i folosim pe aceia care se intors inapoi, etc.
Un exemplu ar fi cooptarea unora dintre cei plecati in comitetele stiitifice de doctorat ale studentilor promitatori de aicea.


Pe de alta parte, daca observam ca majoritatea celor care pleaca afara termina totusi o institutie de invatamant superior in tara, am putea generaliza modelul de cercetare 'undergraduate' de la Scoala Normala Superioara din Bucuresti, fie prin exploatarea capacitatii de cercetare a acestora inainte graduare fie prin imbunatatirea sistemului de studii post-graduale.
Daca acest model este valabil pentru cei mai buni studenti, nu vad de ce nu s-ar putea generaliza la toate institutiile mai performante din Romania ca modalitate de a selecta si instrui masteranzi si doctoranzi.

Aceasta imi aminteste de un articol citat la http://www.stiri24.ro/article.php?id=249448;
unde cineva vroia sa dea posibilitatea celor mai dotati elevi din Romania de a invata dupa o alta metodoolgie, adica:

"Predarea la nivel inalt inseamna cultivarea spiritului de observatie, a culegerii de informatii, a sortarii si testarii acestora, a explicarii fenomenelor, a concluziilor bazate pe logica, a prezicerii corecte si a modelarii fenomenelor.
Predarea la nivel inalt respecta diferentele intre stilurile de invatare ale copiilor, corecteaza slabiciunile si intareste abilitatile, respecta gandirea elevului si fiinta sa interioara".

Sa ma scuze domnul acela, dar in afara de problema dificultatii gasirii unui numar suficient de profesori capabili sa predea conform acelor principii si metodologii, lucru care se poate face prin seminarii specializate si prin restructurarea materiei de metodica in universitati, de ce nu ar avea acces toti elevii si studentii din Romania la manuale si carti care sa respecte
aceste principii in expunerea informatiei predate?

Problema selectivitatii si a motivatiei a studentilor de studii post-graduale si a cadrelor didactice se va putea rezolva, macar in timp, prin standardizarea cerintelor de selectie, graduare si promovare la standarde internationale dupa modelul fostului ministru Miclea.

Daca exista institutii sau cadre didactice care se opun unor astfel de cerinte mai drastice, exista totdeauna posiblitatea ca acestea sa se transforme in institutii specializate doar pe formare si educatie continua ("continuing education") dupa modelul de "community college" din occident care vor satisface un set de cerinte corespunzator.

Pana una alta, ramane ca reformarea invatamantului superior sa se faca prin re-definirea de la zero a tuturor conceptelor si a cerintelor asociate cu acesta, de la organizare, sponsorizare bazata pe reputatie dar si pe rezultate de cercetare, fie ea fundamentala sau aplicata, pana la redefinirea rolului primordial al universitatilor in cercetare.

Aici, s-ar putea propune chiar acordarea de intaietate in sponsorizare in detrimentul institutelor de cercetare tocmai pentru a le obliga pe acestea din urma sa-si gaseasca un patronaj academic (diferit de patronajul mai mult decat magulitor dar ineficient al Academiei Romane, care in acelasi timp este un inhibitor al concurentei loiale).

Evident ca reforma se va face mult mai natural daca schimbarea strategiei de alocare de resurse bazate pe performanta evaluata international se va face cu ea in gand.
Poate ca numai frica de lipsa de fonduri, bazate pe argumentul ineficientei si ne-performantei, va putea duce la spargerea atitudinii de suficienta a acestor "universitati" specializate dupa modelul sovietic si le va forta spre reforma.