Cine a citit Constantin Noica intr-o perioada de intuneric est- european,si s-a simtit <rapit> de Paltinis,claustrat cu autorul unei lucrari <dupa o carte a lui Hegel>,"Povestiri despre om"(ce bine e cateodata sa cunosti lb.germana..),ramai cu un gust amar.Omul de pe strada care mai gandea,in acea perioada a <epocii de aur>(de fapt epoca de chirpici a unui timp dat inapoi )intuia dezastrul,cenzura absurda,limba de lemn,incat,vorba lui Patavievici(sau Cartarescu?)care spunea ca tot ce s-a tradus in perioada comunista din literatura universala contemporana,a facut parte din pleiada de scriitori ai socialismului-liberal mondial.Unii s-au multumit cu putin,altii,mai curiosi,citeau franturile din revista <Selolul 20>,iar cei mai putini citeau in germana sau franceza.
Daca securitatea devenea omniprezenta,daca cenzura ajunsese pe culmi nebanuite de o minte libera,prin acea a u t o c e n z u r a paralizanta,mai puteai evada intr-o sala de teatru(pentru bucuresteni)sau cu domnul Noica prin Paltinis,departe de o lume dezlantuita....O gura de aer curat.Dar incet-incet devine mai limpede ca eroii nostri ne-au tradat increderea.Aceasta tradare este o tragedie a unei generatii care incetase sa mai viseze.Ne sprijineam doar pe ei,pe intelectualii care-si facusera un nume,un renume.Stiam ca exista si ca sunt curati...Iar azi?
Ce tragedie....
Adrian D. |