... la Jupinesti, undeva la poalele Fagarashilor, se mai spunea ca azi cerbul se pisha in riu ! Apa se va raci si nu mai e buna pentru scaldat. Aiurea. Apa era inca buna. Numai ca, de multe ori, venea receee, rece, de tremuram ca varga. Riul se numea riul Doamnei. De la sat pina la riu era un zavoi exact ca-n Dumbrava minunata a lui Sadoveanu. Satul n-a fost cooperativizat, de aceea se traia ancestral dupa datina straveche cu claca, cu hore si celelate frumuseti. Se vorbea o limba romaneasca absolut perfecta. Oamenii erau buni intre ei, nu existau furturi pentru ca nu exista ,,coperativa". Aici exista o vale, asa-zisa Valea cu nuci, unde cresteau milioane de nuci pe care-i bateam toamna iar cu carele pline de nuci mergeam la teascuri, unde se facea uleiul. Acolo m-am imbolnavit pentru ca nenea Naica, saracul, Dumnezeu sa-l ierte, m-a invatat sa infig o felie de piine intr-un batz si so pun in shuvoiul uleiului fierbinte care iesea din teasc. Am mincat vreo trei felii si mi s-a aplecat asa de mult ca de atunci nu mai suport sa maninc nuci. Brrrr ! Asha. Si cum ziceam, daa, satul Jupinesti. Aici aveam sh-un pirleaz, mic, cu un nume ciudat : Tulburea, pe care era asezata o mica comunitate tiganeasca ce se ocupa numai cu fieraritul. De dimineata pina seara se auzeau ciocanele batind pe ilau la facut de potcoave, hatzuri, si alte alea. Primavara veneau rinduri rinduri de rudari, cu carutzele pline cu tot felul de bulendre, iar oamenii mergeau pe jos pe linga carutze. Urcau undeva pe la deal si veneau din cind in cind in sat sa cumpere, nu sa ciordeasca, vreo pasare, sau cine stie ce de la cooperativa.
Toamna, de Sinta Marie Mare aveau imperecherea. Barbatii se dadeau la femei. Vaile vibrau de chiuiturile lor, de urletele lor, de muzicile lor. Se incingeau tot felul de lupte intre barbatii care-si disputau cele mai frumoase femei. A doua zi paraseau locul si mergeau pe linga carutze asa cum venisera, numai ca de data asta erau morocanosi dupa betzie si dupa luptele avute in ajun. Multi dintre barbati umblau cu shuroaie de singe care le curgeau pe par de sub palarie, dar ei nu se sinchiseau defel. Lumea ii urmareau impasibili pe de-asupra gardurilor, dupa care-si reluau activitatile normale.
Duminica, ,,primenitzi", eram sculati din somn d'-un mic taraf de lautari care ne cintau extraordinara melodie ,,Cine te-a facut pe tine, Tudoritzo nene", care pur si simplu tu purta spre paradis. In mirosul ploii decuseara, amestecat cu mirosul dulce al prafului de pe drum, oamenii paraseau curtile fara sa-si vorbeasca decit adresindu-si cite-un saru' mina sau 'neatza, vecine ! Biserica se umplea pina la refuz. Barbatii unsi pe cap cu ulei de nuca, cu camasile scrobite, cu cameshele cusute cu catrintze si briurile purtate cu fala se rugau piosi, stind in genunchi ceasuri intregi ascultind vocea atit de molcoma si draga a dascalului care te rapea din lumea asta si te purta peste vai undeva departe, peste Priseaca si Oiesti, peste Valea Lunga si Curtea de Arges, Cimpulung sau Maracineni, dindu-ti sentimentul atit de real si feeric ca esti inger.
Eram departe de tot si traiam intr-o lume paradisiaca din care am picat cum pica roa diminetii de pe frunza lata a patlaginii pe o balega veche. Raiul nu poate fi mai frumos ca Jupinestii mei. Dumnezeu imi vorbea in ciocanele tziganilor, mugetul vacii care ma scula s-o duc la pascut, si cucucitul cucilor ascunsi in alunii plictisiti. Am fost fericit cit am fost copil. Am fost inger sh-am zburat ca ulii transformindu-ma in GiZeu. De-acolo am primit puterea, rabdarea, frumusetea, gingasia, ura si stoicismul romanesc cu care uimesc america. Nu mi-e frica de iad si nici de rai. Le-am avut pe-amindoua la Jupinesti.
Miine cerbul se va pisha din nou in Riul Doamnei, iar eu il voi cauta in coarnele amintirilor si voi ramine din nou paralizat cu sufletul insingerind intrebindu-ma la nesfirsit : la ce mi-a trebuit ?
Mai fratilor, nimic nu e mai nefericit decit sa traiesti din amintiri fericite ! |
Nr. 3694 de sambata, 5 august 2006
Secretele lui Fidel Castro (5425 afisari) 
