"O data, intr-un Ajun al Craciunului, cand impreuna cu alti copii ne-am dus la el cu colindul. Ne-a primit rasturnat pe spate intr-un fotoliu si ne-a ascultat cantand: parea inviorat si suradea altor vremuri. La sfarsit, ne-a rasplatit generos. A doua oara am intrat acolo cand a murit, la scurt timp dupa intoarcerea dintr-o ancheta si o detentie de cateva luni. Nu-l putusera convinge sa renunte la magazin; toata lumea din cartier soptea lucrul acesta. A fost dus la cimitir Intr-un dric din lemn negru lucios, lacuit, cu geamuri groase de cristal, tras de cai "mascati". Il urma un cortegiu de peste o suta de persoane".
Parca vad, cu ochii mintzii, aceeasi scena intamplata la Craiova, linga curtea unde am aparut pe lume. Era unul, "nea Lozan", care statea cu nevasta-sa intr-o BARACA de cca 3x3 m !!!!!! Desi stiu sigur dimensiunile baracii, mult mai bine stiu cind imi spunea :
"Cind se-aduna si cit priveste...si pin' la urma tot ciocarteste".
Dar e ceva "in ceatza", caci eram mic atunci, nu intelegeam. Parintii mei erau mereu "ganditori"...nu prea-mi amintesc sa-i fi vazut zambind....
Pierdusera TOTUL !
Era "timpul lui Dinamo"......blestemati sa fie, ca se tot intreaba dobitocul de Badea (ginerele lui tov. Dinca)...ca ce-o avea lumea de-i huiduie ?!
Pai d'aia-i huiduie ! Si nimeni nu i-a huiduit pe Dinamo ca atunci cind veneau la Craiova !!!!
In Cetatea Baniei ! (a mosierilor, a Banului Bibescu, ma-ntelegi....cuie de douazeci...)
Hai Stiinta !!!!
Motanul
|