Editorial

A insinua ca ca vreun oficial, guvernul sau primul ministru al vreunei tari si mai mult al majoritatii tarilor NATO ar fi conditionat intr-o maniera atat de penibila aderarea Romaniei.
Adevarul este insa cat se poate de banal si nu are nici o legatura cu sfera relatiilor la nivel inalt. Cei care clocesc insa asemenea operatiuni au insa grija sa faca sa para ca ele ar fi cel putin incuviintate la asemenea niveluri. Adevarat doar partial partea romana fiind cea care este necesar implicata.
Afacerea fregatelor este o sinistra afacere damboviteana clocita in cotloanele intunecoase ale mult prea apreciatei armate romane. Confuzie intre traditia de lupta si realitatea de fapt din conducerea si esaloanele superioare ale acestei institutii.
Tratata separat afacerea fregatleor isi pierde semnificatia adevarata. Privita in ansamblu ea nu face exceptie de la regula in care se inscriu afacerea Migurilor, transmisiunilor Marconi, Harris, potentiala Bell si cate si mai cate.

Singura concurenta a Romaniei in aceasta directie fiind Thailanda unde generalii isi fac de cap si unde de-a lungul timpului s-au cumparat tancuri Chrysler care le crapa cuirasa cand faceau trageri si rachete care se luau dupa soare. Dar Thailanda insa isi permite caci isi creeaza resurse dezvoltind o infloritoare "industrie" pe care noi mai mult o dam la export.
Adevarul este ca Romania, in lipsa unui sistem a fost si este un adevarat paradis al escrocilor. Care colcaie in si in jurul MApN la adapostul secretoseniei atat de dragi romaniloor si mai ales al capitalului de incredere investit de bietii romani intr-o institutie menita sa fie pilonul sigurantei nationale. Sa nu utitam insa ca acest capital de incredere se datoreaza in totalittate vitejiei soldatului roman si nu celor afalti la conducerea armatei; Armata Romana fiind pusa in situatii dificile atat in primul razboi mondial cat si in cel de-al doilea datorita proastei inzestrari cu tehinca militara.
Si daca acum avem strada Cihosky nu va fie de mirare daca peste ani n-o sa avem si strada Ion Mircea Pascu sau Atanasiu-Bijboaca.