Daca voi credeti ca Ziua Romaniei pe Broadway este un eveniment cosmic, care zguduie mapamondul, aflati ca zilele pe Broadway sint, in ultima instanta, niste iarmaroace, in care toate natiile isi aduc tarabele si unde poti sa cumperi de toate, ace, brice si carice, lame si chiloti de dame... ;-))
Toate populatiile din NY City, reprezentate sau nu la ONU, au o zi a lor, in care se duc la primarie si cer inchiderea unui anumit perimetru, mai mare sau mai mic, dupa posibilitati si reprezentare numerica. Primaria abia asteapta, new-yorkezii bucurindu-se ca niste copii de ziua petrecuta in aer liber, de snackurile consumate si nimicurile cumparate.
Locul (off Midtown, pe Wall Street, intre Broadway si Water, in umbra lui NYSE si J.P.Morgan) si momentul (inceputul lunii Mai) iarmarocului romanesc nici macar nu reprezinta ceva deosebit, altii, mai fortzosi, reusind sa obtina inchiderea lui Sixth Avenue de la 42nd St, pina hat, la 57th in buza lui Central Park, si asta la o ora de maxima audienta, in lunile de vara, in plin sezon turistic.
Primaria, cum ziceam, pune la dispozitie niste tarabe, la care se prezinta, inca din zori, chinezii din China Town (care stau pe-aproape, la walking distance, la sud de Canal Street) cu gentile lor de piele (piele de prima calitate produsa de industria petrochimica), pakistanezii cu shashlicuri, haitienii cu valijoarele lor cu ceasuri de 10 dolari, unii care fac niste crepes frantuzesti (la care trebuie sa stai la coada, dar buneee, mama-mama)... portoricani cu ochelari de soare, curele, CD-uri contrafacute, indieni cu curry si lotiuni miraculoase, porumb fiert, turta-dulce, mere coapte, fum, zgomot, si lumeee, sa te-apuce ameteala nu alta!
Cit credeti voi ca dureaza programul festiv? si cine credeti voi ca sta sa-l urmareasca, si citi dintre trecatorii ocazionali pleaca de acolo cu notiunea ca au fost la o manifestare romaneasca? Cine sa mai bage de seama in harmalaia aia vocea lui Maria Tanase sau a lui Gil Dobrica urlind dintr-un difuzor rablagit, sau sa realizeze ca tipii aia imbracati in costumele alea funny danseaza Calusul? Sau discursul vreunuia de care n-au auzit in viata lor? Adaugati la asta si stilul romanesc de a face o treaba, improvizat si in dorul lelii, neconvinsi de ceea ce fac (mai ales cind e vorba de public relations), si aveti imaginea completa.
Sa nu credeti ca am ceva impotriva acestor manifestari! M-am amestecat intotdeauna cu placere in multime de cite ori am dat peste cite un iarmaroc din asta... evenimentele astea sint ceea ce fac din NY City un oras unic in lume...
|
Nr. 3628 de sambata, 20 mai 2006
Misionarii cosmici (1011 afisari) 
