Editorial

Minunat, antologic, reconfortant! Va datoram de zeci de ani respect si recunostinta, alaturi de alte milioane de compatrioti ce V-au avut aproape ca unic prilej de bucurie seara, pe furis, la radio. Pe mine nu m-ati dezamagit niciodata, nici pe multi alti suferinzi intru tristete, dezamagire, neputinta. Ne-ati ramas prieten adevarat si acum in vremuri tulburi dar in care speranta parca e pe cale sa renasca. Sinteti prea blind (va citez: "Nu e prima data cand Ion Iliescu simte rusinea nationala"), dar ultima propozitie repara totul: batrina sandrama, simbolul nerusinarii, apartine pe veci si la loc de frunte RUSINII NATIONALE. In ce-l priveste, unica-mi dorinta e sa vad cu ochii mei un manual de istorie a Romaniei in care lucrurile scrise de Domnia Voastra sa apara ca atare, fara echivoc.

Cu aleasa pretuire, DQ - NJ