Editorial

gheorghe vlasceanu
2006-04-17 00:50:48

Bravo,omule

Excelent, ai punctat corect. Intreaba orice om din Romania daca nu e coplesit de o scirba profunda pentru ceea ce acest spectacol jalnic al Puterii exhiba nu numai bunul simt dar si insasi esenta logica a oricarei paternitati de cultura politica. Catastrofa e un cuvint prea blind in comparatie cu diletantismul crunt al guvernantilor, mahala e un cuvint prea frumos pentru ilustrul de la Cotroceni, rahat e un cuvint prea usor pentru fetida lipsa de potenta a unui Parlament incestuos.
Jalnic, similar bejeniei, e cuvintul a tot ce mai putem bigui dupa experimentele caduce la care ne supune o ciuma politica fara sens, directie sau motivare decit visceralele afaceri de tip hot calic, nesatul si flatulent. Pacat, Romanie, ca au decazut pe mina arogantei,dublei masuri, lipsei de demnitate si adevar. Adevarul zborsit printre cariile portocalii sunt numai vorbe cu scuipat in fetele uimite ale unui popor blazat de neputinta. Uitati-va la orice talk show cu liberali sau pedisti si veti vedea acea intrebare acuzatoare, a faptului ca esti idiot si nu intelegi, pentru ca altfel nu am explica agresivitatea acelui DA? de la sfirsitul unei afirmatii. De exemplu, M

doctorul
2006-04-17 06:43:13

Adoua resemnare

Trecand {in diagonala}si peste articolul lui Dan Pavel,Imi dau seama incotro a virat-o Ziua.Miza este PATRICIU.Restul,abureala.Pacat !

Pacuraras
2006-04-17 13:29:24

O poveste mica din Marea Muta..

A fost odata ca niciodata, intr-o tara indepartata, un copil al unei familii sarace...Si era singur la parinti si mandru-n toate cele.
Parintii sai nutreau pentru el gandul ca-l vor tine in scoli si ca intr-o buna zi va ajunge inginer.
Si se prea poate sa fi ajuns inginer, pentru ca era printre cei dintai la invatatura...

Copilul nostru petrecuse de-acum zece primaveri pe pamant..
Se facu insa ca, intr-a unsprezecea primavara, ca atatea alte mame, si mama acestui copil sa se afle plecata la munca intr-o tara straina, pre nume Italia.
Pasamite aceasta era pricina pentru care copilul nostru - ca atatia altii - fu lasat in grija bunicilor, pe o insula numita Satul Ciortesti, undeva in largul Marii Mute.

In acea primavara in care incepe - si se sfarseste – povestea, copilului nostru ii era tare dor de mama lui...Vorbea cu ea la telefon, ii vestea notele bune - micile lui izbanzi de copil – si o astepta sa vina acasa de Pastile acelui an cu ploi.
Dar nu fu dupa voia copilului..Intr-o buna – sau rea - zi, mama sa trimise vorba copilului ca truda sa de departe n-o ingaduie sa vina de Pasti acasa si aproape..
Primind vestea aceasta de la tatal lui, copilul nostru puse pe data la cale un plan nazdravan, menit sa-i aduca mama acasa de Pasti.

Nu spuse nimanui despre planul acesta.Pomeni, e drept, colegilor sai ca-si va aduce mama acasa ''in doua zile''...
Insa nu s-ar sti si nu s-ar povesti despre planul acesta nazdravan daca baietul nu ar fi intrat intr-o buna - sau rea - zi intr-o magazie din curtea bunicilor...

In acea magazie, intr-un cui, copilul nostru agatza un streang..
Si-l puse in jurul gatului si apoi, de pe un scaun - ''cu spatarul stricat'', cum povesteste bunica sa -, copilul sari in Marea Linistii...
Dar inainte de aceasta, copilul numai ce scrisese o scrisorica si apoi isi asezase cu grija ochelarii lui mici de tocilar pe scaunul acela cu spatarul stricat.
Pentru ca am uitat sa va spun, copilul nostru purta ochelari iar numele lui pe pamant era Razvan Suculiuc..

Intr-o primavara departe si tare demult, la Anno Domini 2006, pe o insula din Marea Muta, o poveste cu a fost odata si nu va mai fi niciodata..un copil.

Sarbatori Fericite...