Editorial

Gheorghe F.
2006-04-07 10:06:27

Bravo, doamna sau domnisoara !

Slava Domnului mai sunt si minti lucide, si inzestrate cu arta comunicarii. Mi-a mers la inima. Niciodata nu m-au cucerit moda derizoriului cu care romani care nu gandesc trateaza subiectele grave ale propriei istorii. Nu cunosc nici un alt popor pe lume care sa se multumeasca cu jumatati de masura, si in plus, si in minus, cand e vorba de ei insisi. De fapt mandria de sine. A nu se confunda cu orgoliul de sine, la care suntem mari.
Articolul mi-a reamintit de o seara la 'Patria", la Bucuresti, cand "se dadea" un film, prin anii '70 pe la inceput. Filmul era promitator, daca nu ma insel a lui Pintilie (sa fiu iertatt daca gresesc autorul), targul vuia ca e un film nemaipomenit de curajos la adresa regimului. Erau anii dinaintea vizitei din China, vremea "Podului de Piatra", vremea aparentei schimbari de clima in Romania. Era un film despre o crima , si mesajul era ca militienii erau criticati. Atat a fost de ajuns publicului, care s-a bulucit sa-l vada in numar mare. O dezamagire totala, un film ieftin cu mesaj pe jumatate, ma uitam la un public care parca nu mai judeca, era total sub imperiul unui zvon. Filmul in sine era vulgar si penibil, o incercare de realism crud dar care ramasesa doar cu crudul. Am plecat de la film inainte de a se sfarsi, cu senzatia clara ca e o subversiune , o aruncare in derizoriu a unei realitati mult, mult mai rea in fapt. O jumatate de masura pentru prostirea publicului, ca sa-i dea iluzia ca participa la o deconspirare a militiei, cam pe acelasi calapod ca in 1965 cand partidul condus de ceausescu in premiera organizase sedintele de studenti ca sa arate ce samavolnicii au facuit rusii cu Sovrom-urile pe vremea lui Dej. Fara sa te poti insa atinge de partidul lor in nici un fel si fara sa poti face o intrebare in plus. Cum se spune azi: abureala, fumigene. Unul m-a si intrebat in timp ce ieseam: cum asa, pleci de la film? cu un ton semiagresiv, din intunericul salii.
Sper sa vad piesele in discutie, dar mi-e teama ca ajung si eu la concluzia autoarei. Sa fi aparut intamplator in aceasta perioada, cand se aleg apele in Romania ? Ca e inca un fel de tactica pentru a indulci amarul memoriei noastre colective, nu m-as mira de fel. Ca sa nu mai existe nevoia condamnarii crimelor lor.

alwis46
2006-04-07 18:36:17

Reconstituirea.

Cred ca acesta este filmul pomenit de domnia voastra.
Din cate mi-aduc aminte, interpretii principali erau Emil Botta, Vladimir Gaitan, George Mihaita, Geroge Constantin, Ileana Popovici, iar regia a fost semnata de Lucian Pintilie.
Filmul a avut urmatorul mesaj: In memoria lui Mirel Iliesiu. Daca tin minte bine.
Cred ca nu ati inteles totusi mesajul de atunci al filmului.
In primul rand era ingrosata pana la grotesc incercarea gasirii unei condamnari maxime si exemplare pentru un marunt scandal de carciuma.
Pe urma, erau aratate maniera si manevrele unei procuraturi, deci a justitiei bolsevice, de a anatemiza orice gest cat de mic de revolta sau fronda fie ea si verbala.
Era de asemenea trecuta in rezerva imbecilitatea unor cadre militienesti, secventa incercarii "plotonierului" de a lovi cu pietre acea sticla din apa, si enervarea militianului pe masura ce avea esec dupa esec, devenind antologice.
Nu era uitata nici clasa muncitoare, si ca o premonitie, fiind prezentati ortaci iesind din sut si care se ofereau sa-i educe ei pe cei doi anchetati -
(13-14 iunie1990 fiind un exemplu concludent).
Finalul ne arata doi prieteni adusi la o stare de animalitate, indusa de un procuror gata sa calce pe cadavre pentru o avansare, stare din care pana la urma, unul, abandonand orice sentiment, renunta la a mai opune rezistenta plecand din aceasta lume cu celebra replica:
"Ma doare ma, ma doare in cur !".

Ca sa inchei, fiind vorba de comunism, pe mine nici in tur nu ma doare de el si de reprezentantii lui.
Duca-se unde e focul mai vesel si sa arda acolo milenii.