Editorial

Era o lunateca salasluind in pestera, in fum de cinepa arsa. Avea viziuni, era clarvazatoare adica. Nimic nu puteai porni fara a sti ce-ti harazesc zeii, iar gura lor acolo, la Delphi, era. De-ti raminea muierea grea ori de-aveai un razboi de pornit, tot de acolo primeai incredintare ca - da - e de bine; sau ca - nu - ai suparat zeii si-o sa ti-o iei. Asa afla Agamemnon cum sa darime Troia, si-si dadu fata la schimb; asa Laertes, nu avu inima sa-l ucida pe Oedip, si oracolul se-mplini cu virf si-ndesat.
Stiu acum ce simteau bietii muritori cersind viitor la poarta destinului: te ia - asa - cu o ameteala, parca ti se stringe inima, timplele te dor ca batute-n cuie, ti se usuca limba, nadusesti. Stiu fiindca asa simt cind citesc prevestirea clarvazatorului Pavel. Mintea mi se-mpotriveste dar inima-mi sopteste pripit, fierbinte: Asa va fi, stie, stie e spune!
OK, a IV-a putere in stat pune tunurile pe Basescu. Jumatatea sa clarvazatoare (a treia, nu prima; nu va mirati, e mitologie aici, sui generis dar totusi mitologie - adica basme, ce nu-ntelegeti?) da semnalul, fragezeste populatia, pregateste terenul. Dupa care - foc!
Bat cimpii p'aci fiindca am neplacuta senzatie ca Dan Pavel - de exemplu - nu prevesteste nimic, el chiar anunta inceputul sfirsitului pentru Basescu. Or, de unde-ar sti daca n-ar avea de gind sa puna si el umarul?