Editorial

Am citit, recunosc, cu multa atentie acest articol si in primele 590 de cuvinte n-am intilnit nici o referire directa la dusmanul nr. 1 al Romaniei, asa cum trebuie el prezentat acum, Presedintele Traian Basescu. M-am deconcertat total si chiar am crezut ca am gresit adresa, pardon ziarul. Dar incepind cu fraza "a treia observatie il priveste pe …", m-am linistit. Ceea ce trebuie spus va fi spus incepind de aici. N-am priceput de ce introducerea a luat 83,57 la suta din totalul cuvintelor prezentului articol. Putea fi restrinsa oarecum si la valoarea autorului o inghesuire a ideilor in mai putine cuvinte n-ar fi fost o problema. Ultimile 116 cuvinte sunt reprezentative. Contin substantivul propriu (inca?) "Basescu". Impreuna cu o intreaga apologie de felul "il apreciem foarte mult, ne-a bagat la guvernare, dar acum ajunge, iesi afara." Prea multe n-am sa mai spun, pierdere de timp, dar voi observa totusi ca si aici autorul, pe linia stralucit trasata de dna senatoare taranisto-liberala Nicolai cere desfiintarea CSAT. As sugera trecerea CSAT in subordinea primului ministru, cu conditia expresa ca acesta sa fie de la PNL. Mai cere darea afara a sefilor serviciilor de informatii, fix in ajunul unor posibile manifestari, hai sa le spunem cel putin periculoase la Odorheiu Secuiesc. Si mai foloseste expresia "deseori contrare intentiilor Executivului si ale societatii civile…". Ei, pina aici. Il rog insistent pe autor sa vorbeasca numai in numele domniei sale. Desi atit eu, cit si domnia sa facem parte din societatea civila, ceea ce avem in comun se reduce al aceasta simpla apartenenta. Din pacate ideile mele si ale autorului n-au nimic in comun. Sunt paralele si la mare departare.