Tot acest circ mediatic a fost declansat la comanda marelui Papusar Basescu. Nu intamplator matelotul a refuzat cu obstinatie sa schimbe sefii PSD-isti ai serviciilor secrete si Parchetului, deoarece acestia il servesc mai bine chiar decat ar fi facut-o PD-istii, ei tremurand pt. scaune.
Nu intamplator Basescu a refuzat sa desecretizeze hotararile ilegale ale CSAT-ului lui Talpes si Iliescu, care aprobau ascultarea abuziva a telefoanelor fara acordul umui judecator, asa cum cerea legea.
Basescu a orchestrat acest nou circ cu Patriciu, ducandu-si la indeplinire amenintarile pe care i le-a transmis acestuia prin Rosca Stanescu.
El a preluat si accelerat dosarul securist bazat pe abuzurile serviciilor lui Talpes, care incearca de 3 ani distrugerea Rompetrol si preluarea Petromidia. Lui Basescu i-a picat de minune aceasta asa-zisa ancheta, pentru a distruge grupul lui Patriciu si Tariceanu din PNL, si e mai mult decat evident ca toate actiunile Parchetului lui Botos sunt declansate la comenzile marinarului insetat de putere. |
Atat timp cat refuzam sa intelegem distinctia dintre, pe de parte, raspunderea persoanei fizice implicata penal si civil, si, de cealalta parte, raspunderea de natura comerciala a Rompetrol, nu vom identifica exact diferenta de OBIECT a doua actiuni distincte.
Cand vorbim de raporturile juridice de natura comerciala intre Ministerul de Finante ca reprezentant al statului si Rompetrol, poate rezulta un OBIECT (pretentia reclamantului care se pretinde pagubit) cauzat de nerespectarea unor conditii contractuale si crearea unui prejudiciu, cu un caracter patrimonial.
Si Codul de procedura civila prevede in cauzele de natura comerciala, la art. 720 ind. 1 si ind. 3 (alin ultim), obligativitatea si posibilitatea INCERCARII unei concilieri. REZULTATUL CONCILIERII se poate solda atat cu incheierea intelegerii, cat si cu neintelegerea dintre parti, fapt care conduce automat la continuarea divergentei in instanta. Nici una din parti nu este obligata sa accepte propunerea celeilalte parti, facuta inainte de a se da curs cererii de chemare in judecata. Este lesne de inteles ca persoanele de decizie din Ministerul de Finante si Guvernul din care face parte, sunt doar simpli mandatari, doar imputerniciti care nu pot fi confundatie cu proprietarii. Guvernantii nu au drepturile depline (ale proprietarilor) de a dispune de un patrimoniu, pentru ca nu le apartine si nici nu-si pot asuma riscul de a concilia oricum, cu patrimoniul tari. Cu atat mai mult pot sa nu accepte nici o cinciliere, NU SE POATE IMPUNE NICI AICI CASATORIE CU DE-A SILA, pentru ca insasi legea prevede aceasta libertate de alegerea chiar daca partea PUR SI SIMPLU REFUZA pentru ca nu vrea si gata. Partea care refuza concilierea dusa pana la incheierea intelegerii, isi asuma doar riscul de a suporta cheltuielile de judecata, in cazul cand va pierde procesul si nimic altceva, pentru ca raportul juridic civil-comercial nu are nici o legatura cu fapte de natura infractionala.
Mai mult decat atat, NUMAI DACA INCHEIE INTELEGEREA, guvernantii pot fi la limita intre a crea ei insisi un prejudiciu in patrimoniul care nu le apartine (doar il gestioneaza) si infractiunea de FAVORIZARE A INFRACTORULUI, bineinteles, in cazul cand se intampla ca partea adversa sa fie, eventual, implicata intr-o fapta de natura infractionala.
Cine, dintre guvernanti, isi asuma un astfel de risc si cine ii poate obliga sa si-l asume? NIMENI !
In cazul refuzului de finalizare a concilierii, instantza se va limita doar la solutionarea actiunii IN LIMITELE OBIECTULUI actiunii cu care a fost sau urmeaza a fi investita. De observat este calitatea procesuala activa si pasiva, recunoscuta prin lege doar partilor aflate in raportul juridic de natura comerciala (sunt doar cateva exceptii) si nici una nu are abilitarea legala de a initia actiuni de natura panala in afara de Ministerul Public (indiferent sa sesizarea apartine altuia)
Cu totul ALT OBIECT, il are actiunea de natura penala, initiata de NUMAI de Parchetul competent (in functie de anumiti factori) si unde este cercetata FAPTA de ALTA NATURA ,infractionala, comisa de o PERSOANA FIZICA, indiferent ca este savarsita in afara raportului juridic comercial, fie ca este in legatura directa cu acest raport.
Concilierea nu exclude raspunderea penala (cel mult poate INCERCA sa o acopere) si refuzul intelegerii dupa conciliere, cu atat mai mult nu se rasfrange asupra diminuarii sau amplificarii raspunderii pentru fapta penala.
O dovada a lipsei de influenta intre arestarea celui inculpat si intelegerea refuzata (in incercarea de conciliere a partilor), dar, MAI ALES, asupra FAPTULUI CA NIMENI NU POATE IMPIEDICA ROMPETROL SA DEA PE ORICINE IN JUDECATA este chiar faptul ca pana la 3 martie 2006 Rompetrol si/sau Dinu Patriciu ARE POSIBILITATEA acum, si oricand ulterior, direct sau prin reprezentanti, SA FORMULEZE ORICE FEL DRE ACTIUNE IMPOTRIVA STATULUI SI A REPREZENTANTILOR STATULUI.
Il impiedica cineva? NU, singur trebuie doar sa-si evalueze sansele de castig, STRATEGIA OPTIMA de abordare, argumentele juridice viabile, si (atentie!) calitatea procesuala in care are dreptul sa actioneze in mod UTIL si pe caile legale, inclusiv de atac (a caror respectare este inpusa strict de Constitutie).
Oricine initiaza o actiune sau o cale de atac trebuie sa aiba in vedere DACA EXISTA SAU NU posibilitatea ca limitele STRICTE ale OBIECTULUI (pretentiei) cererii sale adusa pe masa instantei, sa se rasfranga SAU NU si asupra altor actiuni cu alt obiect, de alta natura, cu alti initiatori conform legii.
Daca nu are in vedere aceste aspecte risca sa afle prea tarziu de aceste diferente DE PRINCIPIU, legate inclusiv de OBIECTELE distincte ale actiunilor cu NATURI diferite.
Subestimarea adversarului (procurorului) este neproductiva, nepreventiva, inutila si . . . greu reversibila in caz de esec.
Eu ii doresc d-lui Dinu Patriciu sa se concentreze pe solutia cea mai buna si mai eficienta, pentru ca nu este drept sa se lase antrenat pe o pista (sa-i spun doar, nesigura) oarecare . Indiferent de interese si apartenente politice, este drept si normal ca ORICINE sa aiba parte de o judecata dreapta, adica numai in limitele legii.
|
Deci: Patriciu cumpara o societate , de la statul roman. Asaa! Devine, deci, proprietarul acesteia. Mentionez, aici, ca orice societate se vinde cu acive si pasive, cu alte cuvinte, vanzand societatea, statul roman a renuntat la activele acesteia, deci si la creante. Patriciu nu vrea bani numai pe hartie, ci-i vrea cash. Si declanseaza negocierea, cu Repsol, Gaddafi, ori mama dracu' stie cine. Explicati-mi si mie ce e ilegal in toata povestea asta! Ca a reusit sa-si recupereze o parte din bani? As crede-o, dar in seara asta nu am glume in program. Nici macar de-alea proaste! Tot articolul indicat de Pinkie indica o succesiune cat se poate de ortodoxa de operatiuni comerciale, si nimic altceva. Ce nu convine? Ca a cesionat creanta? Pai, stimati domni, bagati Codul Civil si cel Comercial in puscarie! |
Nr. 3554 de luni, 20 februarie 2006
Catedrala Neamului, cea mai inalta cladire din Romania (186 afisari) 
