Dosare ultrasecrete

Filmul documenteaza "varianta neo-pacifista" a lui Spielberg, dupa misiunea unui grup de agenti isr., sub premier-a laburista Golda Meir, cu scopul de a-i prinde si ucide pe responsabilii masacrului de la Olimpiadele de la Muenchen din 1972.

Film de actiune, nimic de contestat, doar ca Spielberg a alunecat intr-o interpretatie a fapte atat de dramatice, in mod discutabil, naif, inventand ca protagonistul, seful operatiei n-ar fi fost convins de utilitatea misiunii, nici de sionism ca atare, ba nici de existenta Israelului !

Dupa Spielberg, "politica ar trebui sa fie conceputa prin dialog", a afirmat la revista Time.

Editorialistul de la NY Times, David Brooks a scris ca Munich e un nou tip de film inovativ, sofisticat si inteligent...dar... cand filmul devine un ACT POLITIC, Spielberg RASTOARNA si modifica realitatea, pina ce o ADAPTEAZA la pre-conceptiile sale.

Cand Spielberg a ales un DOCUMENT ISTORIC, a dat la o parte, deliberat, OTRAVA de care e PERMEAT Orientul Mijlociu: radicalismul islamic.

In acest Orient Mijlociu al lui Spielberg, in mod paradoxal, NU EXISTA nici Hamas, nici Jihad Islamic.
Nu exista ferventi anti-islamici, nici un negationist istoric, nu exista Raul.

Aici e centrul basmului ce ni-l prezinta Spielberg. Nici nu s-a deranjat sa dea teroristilor un contur precis, i-a musamalizat, CA SA NE "SERVEASCA" o absurda ECUATIE MORALA intre teroristi si israelieni.

Leon Wieseltier, din New Republic e si mai dur cu SCENOGRAFUL filmului, TONY KUSCHNER, perfectul progresist DOCTRINAR,

cel care anul trecut a ajuns sa afirme ca fondarea Israelului a fost o EROARE, in filmul Munich se prefera sa se puna in discutie anti-terorismul si sa- menajeze complet pe teroristi.

N-am vazut filmul, n-am citit articolul, dar vazand cine-l critica si cum se perpelesc sceleratii, e clar ca-i bun!

N-am obiceiul sa rad la filme lacrimogene, de exemplu la ala cu lista am ras de la inceput pana la sfarsit.

Corectie: a se citi "am obiceiul" nu "n-am obiceiul".

Te inteleg, Sobrule, eu m-am tavalit de ras la Titanic. De Gladiatorul ce sa mai vorbim. Cand se-apuca amerecanii sa faca superproductii istorice e rost de veselie mare. In "Troia", au epuizat un razboi de 10 ani in vreo doua saptamani. Si au lasat fara subiect o mare parte din tragedia greaca, omorandu-i rapid si pe Agamemnon si pe Menelaos. Ceva fin.

La Danny de Vito normal ca ma intristez, omul e pitic. Daca tu razi de el esti si mai cinica.