MAREA NEAGRA – UN CORIDOR DE ACCES
SPRE RESURSELE ENERGETICE DIN CAUCAZ SI
SPRE RESURSELE DE SECURITATE DIN NOUL SPATIU NATO
Ioan Stanescu
Miza geopolitica a confruntarii de interese din zona situata la Est de Marea este azi tot mai larg recunoscuta.
Resursele de petrol si gaze din zona Marii Caspice vin sa complice ecuatia politica intr-o regiune marcata deja de situarea ei la confluenta dintre doua lumi: dintre Europa si Asia, dintre spatiul recent cucerit de influenta democratiilor occidentale si de Alianta Nord Atlantica, pe de-o parte, si tarile care nu a reusit sa iasa dintr-un ciclu de istorie in afara democratiei, precum nici din sfera de influenta a Rusiei, de cealalta parte.
Momentul in care intra in scena aceasta regiune economica promitatoare coincide cu o schimbare istorica a modelului de structurare a relatiilor economice si politice internationale: imaginea statica a "zonelor de influenta", definite dupa al doilea razboi mondial, este pe cale sa fie inlocuita de una dinamica, a marilor "axe, coridoare comerciale" ale inceputului de mileniu trei. Pentru multi analisti, acest moment istoric echivaleaza cu trecerea de la imobilismul epocii post-coloniale la dinamica economiei globale .
"DRUMUL MATASII" - PERSPECTIVA POST-MODERNA
A MITOLOGIEI CULTURALE
Alegerea denumirii de "Drum al matasii" pentru noile coridoare de transport al resurselor energetice din Asia Centrala nu este un simplu capriciu al diplomatilor contemporani. Ea poate echivala cu o redescoperire post-moderna a simbolurilor secolului XV.
 Incercarea de a reface "consensul" si de a accepta "multiplicitatea" cailor de transport ale petrolului caspic pare sa fie, pana la urma, o solutie post-moderna la lupta acerba pentru resurse din secolului XX . Vedem aici o privire indarat o tentativa "post-moderna" de a reevalua solutiile trecutului.
Impresia de post-modernitate pe care o dau politicile comerciale in zona Caspicii si Asiei Centrale e data si de un amanunt inedit: Este vorba de evitarea completa a stramtorilor Ormuz (la Golful Persic) si Bosfor (la Marea Neagra) intre solutiile posibile de iesire a petrolului caspic pe piata mondiala.
Cel putin alte sapte sau opt variante de transport continental, fie prin Rusia, fie prin Romania, Ungaria si Serbia, fie prin Bulgaria si Grecia, sunt contrapuse solutiei clasice – dar vulnerabila in vremurile noastre - , a transportului naval prin stramtorile Orientului. Nimic din aceasta detasare "pluralista" a variantelor actuale de transport al petrolului caspic nu mai aminteste de incrancenarea "politicii europene de control al stramtorilor" din secolul nouasprezece.
Dealtfel, rolul stramtorilor in transportul mondial de resurse pare a scadea sensibil in viitor, atat din considerente de vulnerabilitate militara, cat si prin aplicarea unei noi perspective geopolitice in lupta pentru resurse energetice, o lupta veche, care vine din inceputurile epocii industriale.
ARHITECTURA DE SECURITATE
EUROPEANA SI ROLUL MARII NEGRE
In perspectiva secolului XXI, analistii politici asociaza tot mai mult problemele de securitate cu o schimbare istorica a modelului de structurare a relatiilor economice si politice internationale: si aici imaginea statica a "zonelor de influenta", definite dupa al doilea razboi mondial, este pe cale sa fie inlocuita de marile "coridoare de securitate" ale inceputului de mileniu trei.
In planul strict al politicilor de aparare si de aliante din anii 90, impresia ca spatiul politic ar fi fost cucerit de "post-modernism" este intarita si de aparenta detasare – la randul lor -, a noilor politici NATO in raport cu exclusivismul, dihotomia sau inchiderea din anii razboilului rece.
Este semnificativ faptul ca:
 Politica SUA de securitate in Europa opteaza pentru un sistem de garantii multiple, cu participarea cat mai multor tari, inclusiv a Rusiei.
 Nici politica externa a Federatiei Ruse nu refuza perspectiva post-moderna a "multiplicitatii" si a unei lumi multipolare, in care compromisul pragmatic si eclectismul savant - inclusiv in conceperea ambigua a rolului C.S.I. - sa ia locul raporturilor de forta din epoca postbelica. In spatiul CSI, dar si in cel est-european, s-a evidentiat deja ambivalenta Rusiei, care s-a aflat la originea unor crize locale (Abhazia, Transnistria), dar a revendicat, in acelasi timp, rolul de arbitru neutru in solutionarea lor pe cale diplomatica. Rusia promoveaza, dupa l991, structuri flexibile de cooperare regionala si militeaza, in acelasi timp, pentru intensificarea cooperarii inter-regionale.
 Tarile Uniunii Europene par sa fie – dimpotriva -, distantate la scara istorica de asemenea subtilitati "post-moderne". Ele nu par sa accepte "consensul" post-modern, asa cum a fost el stabilit de SUA. Nucleul dur al Uniunii Europene (indeosebi Franta si Germania) condamna, dimpotriva, "exclusivismul disimulat" al Statelor Unite in controlarea deciziilor Aliantei.
Contextul regional al afirmarii identitatii europene (economica, monetara si de aparare) pare sa fi "defazat" evolutia batrinului continent de modelul "post-modernitatii" lansat in politica externa americana. Europa se afla cumva, din perspectiva structurilor sale comunitare, intr-un proces tipic modern, de secol XIX, al "afirmarii de sine".
|
Nr. 3503 de marti, 13 decembrie 2005
Printre romanii-moldoveni din Kazahstan (238 afisari) 
