macar atita sentiment putem produce ca de jmecherism sunt cu totii capabili .
Ar trebui sa ne fie mila de Romania si sa plecam capul , sa refuzam sa mai iesim in lume pina nu reusim sa o asezam intr- un loc de onoare .
Politicienii nostrii se inghesuie la Otopeni sa plece cit mai repede in delegatii prin occident dar oare lor nu le este rusine cu ce au in tara?
Ne place occidentul dar la noi acasa sa vina altii sa ne faca curatenie in ograda , am intilnit si oameni care dupa ce si-au facut aceasta curatenie au venit jmecherii si l-au intrebat "dar cine te crezi tu baa?"n-au stiut sa aprecieze ,
Sa ne fie mila de Romania , dar sa ne fie mila si de noi ca suntem cei mai inteligenti prosti al continentului european . |
Politicianul este un ipocrit. Sunt mandru ca nu sunt politician. Pentru mine politicianul este echivalent cu suspectul de nesinceritate, interesat de voturi, mai intens preocupat in preajma alegerilor si mult prea lejer dupa ce si-a atins scopul. Printre alesii relaxati mai exista o parte preocupata si de voturile viitoarelor alegeri chiar daca sunt indepartate in timp, adica tot suspect ramane pentru mine. Mi-am amintit in nenumarate randuri cuvintele d-lui C.T.Popescu afirmand ca nu poate fi atat de ipocrit incat sa spuna unor oameni ca ii iubeste si din acest motiv nu ar putea fi politician. Este de apreciat sinceritatea domniei sale si nu avem nici o justificare sa impunem cuiva sa-i iubeasca pe altii. Aici coincid punctele noastre de vedere, politicianul este ipocrit, dar difera motivele care ne-au determinat sa tragem aceeasi concluzie. Un motiv este ca politicianul care le spune oamenilor ca-i iubeste minte, eu spun ca acest motiv nu rezista pentru ca politicianul nu este obligat sa spuna asta si drept dovada este ca nici nu se intampla asa ceva. Eu spun ca ipocrizia politicianului deriva din gandul lui nedeclarat, ca isi ascunde scopul pentru care face orice gest : face donatii, declaratii populiste, promisiuni diverse, isi exprima compasiunea fata de multimea cu problemele ei etc. Orice ar face urmareste capitalul politic sau propria imagine.
L-am vazut de curand la TV pe dl Ion Tiriac, era intr-o localitate afectata de inundatii si se dadea maret ca salariatii uneia dintre firmele lui au facut 4 case. Nu este politician, este cel mai bogat om din Romania si departe de mine gandul ca as vrea cu orice pret sa critic gestul dumnealui. Asta nu inseamna ca este sincer si nu urmareste altceva decat se vede, atenuarea unei presupuse invidii, a criticilor prezente sau viitoare ca astfel de gesturi lipsesc, mai sunt si niste probleme personale directe si indirecte cu justitia. Este tot urmarirea unei imagini la mijloc. Tot o ipocrizie.
Ar trebui scos altruismul din dictionarul explicariv ? Nu, nici vorba. Din contra vreau chiar sa spun ca eu cred in dragostea fata de oamenii din tara asta, cred ca imi iubesc tara si atat. Fara nici un gest caritabil, fara promisiuni, fara imagine, fara nimic. Cred si in impulsul materializat de a ajuta un om in suferinta, dar in anonimat sau cel mult intr-un cerc foarte restrans. Am intilnit unele situatii uimitoare ale unor mosteniri lasate in forma caritabila, pentru un spital, un camin. Astea sunt gesturi departe de a fi suspectate de ipocrizie.
Daca nu exista iubire din mila, inseamna ca nu poti sa spui simultan: imi iubesc tara si mi-e mila de ea (nici viceversa)
Cand incerc sa deslusesc ce simt cand stiu ca imi iubesc tara, nu ma duce gandul la infrastructura, sau cladiri, sau la peisaje. Parca cel mult le admir, cu exceptia locului natal sau al copilariei. Parca tot la oamenii din tara pe care o iubesti te duce gandul, total dezinteresat.
Iubesc Romania si de aceea nu pot sa spun ca mi-e mila de ea ! Poate cred sau sper in adevarata ei demnitate, or asta nu are nimic comun cu sentimentul de mila.
|
Nr. 3501 de sambata, 10 decembrie 2005
Noua Romanie si Marea Neagra la un an dupa lansarea Axei (351 afisari) 
