Editorial

Nu sunt inzestrat cu nici un fel de talentul scriitoricesc, cu atat mai mult, nu am inclinatia celor care stiu sa atinga esentialul cu putine cuvinte. Din contra, vreau sa-mi exprim un gand, o stare sufleteasca, o idee de moment si, dupa lungi fraze, aproape de fiecare data simt ca am patinat pe langa idee, ba chiar pe o rampa, ca am spus multe si doar partial din ce intentionasem.
mai sunt si toate celelalte articole ale Dv., Domnule Academician, si interviurile, emisiunile televizate s.a. in care ati dovedit nu numai o uimitoare capacitate de a aborda diverse domenii (medicina, social, politic, istorie, arta s.a.) vitalitatea, echilibrul, o forma aparte de echidistanta, o decenta iesita din comun atat in exprimare cat si fata de ceilalti, eventuali, participanti la discutia respectiva, nu in ultimul rand, dorinta de a le impartasi celorlalti din experienta anilor Dv respectabili.
Cum spuneam, mai sunt si toate celelalte, ele sunt pentru mine si, cred sau ar trebui, pentru multi altii, dovezile credibilitatii cu respectul cuvenit, ambele greu de dobandit si, mai ales, de mentinut in ziua de azi, intalnite in jurul nostru din ce in ce mai rar, parca pe cale de disparitie. Sa nu uit sa precizez ca sunt un fel de intruchipare a suspiciunii, incerc sa discern de ma satur pana sa ma conving de ceva.
Or, toate celelalte care mai sunt, ma ajuta, mai intai, sa ma descotorosesc de suspiciune pe timpul cat citesc un articol de-al Dv. ca cel de astazi, si apoi, ajung sa ma intreb : oare cati dintre noi suntem indreptatiti sa ignoram un punct de vedere al celor de la care avem, inca si oricand, de ascultat, de invatat, indiferent de varstele pe care le avem ?
Bineinteles ca nu ne nastem invatati, dar ce sanse am avea daca refuzam sa invatam, cel putin sa ne pastram respectul fata de cei care au aratat ca il merita ? De la cine sa sa asimilam sau sa ne formam un sistem de valori, daca nu de la cei care au trcut prin stari si perioade neatinse de noi, de la cei incarcati de istorie sau care, la urma urmei, pot constitui, cel putin in parte,insasi istoria acestei natiuni ? Cat de indreptatiti sunt adolescentii sau chiar cei de varsta a II-a sa creada ca pot aprecia mai realist sau mai judicios o semnificatie a – venirii americanilor – chiar daca este enuntata intr-o forma mai directa, sau mai prescurtata?
Pe langa , toate celelalte care mai sunt, acest articol are si un merit aparte, pentru ca ofera, sau ar trebui sa se inteleaga ca ofera, motive aparte pentru a ne pune cu adevarat pe ganduri.
VA SALUT CU TOT RESPECTUL, DOMNULE STOLNICI !
Un oarecare sau un oarecine.
PS. Apelativele au fost scrise intentionat cu litere mari.

La 2005-12-07 15:02:08, OARE CINE a scris:

> Nu sunt inzestrat cu nici un fel de talentul scriitoricesc, cu atat
> mai mult, nu am inclinatia celor care stiu sa atinga esentialul cu
> putine cuvinte. Din contra, vreau sa-mi exprim un gand, o stare
> sufleteasca, o idee de moment si, dupa lungi fraze, aproape de
> fiecare data simt ca am patinat pe langa idee, ba chiar pe o rampa,
> ca am spus multe si doar partial din ce intentionasem.
> mai sunt si toate celelalte articole ale Dv., Domnule Academician,
> si interviurile, emisiunile televizate s.a. in care ati dovedit nu
> numai o uimitoare capacitate de a aborda diverse domenii (medicina,
> social, politic, istorie, arta s.a.) vitalitatea, echilibrul, o forma
> aparte de echidistanta, o decenta iesita din comun atat in exprimare
> cat si fata de ceilalti, eventuali, participanti la discutia
> respectiva, nu in ultimul rand, dorinta de a le impartasi celorlalti
> din experienta anilor Dv respectabili.
> Cum spuneam, mai sunt si toate celelalte, ele sunt pentru mine si,
> cred sau ar trebui, pentru multi altii, dovezile credibilitatii cu
> respectul cuvenit, ambele greu de dobandit si, mai ales, de mentinut
> in ziua de azi, intalnite in jurul nostru din ce in ce mai rar, parca
> pe cale de disparitie. Sa nu uit sa precizez ca sunt un fel de
> intruchipare a suspiciunii, incerc sa discern de ma satur pana sa ma
> conving de ceva.
> Or, toate celelalte care mai sunt, ma ajuta, mai intai, sa ma
> descotorosesc de suspiciune pe timpul cat citesc un articol de-al Dv.
> ca cel de astazi, si apoi, ajung sa ma intreb : oare cati dintre noi
> suntem indreptatiti sa ignoram un punct de vedere al celor de la care
> avem, inca si oricand, de ascultat, de invatat, indiferent de varstele
> pe care le avem ?
> Bineinteles ca nu ne nastem invatati, dar ce sanse am avea daca
> refuzam sa invatam, cel putin sa ne pastram respectul fata de cei
> care au aratat ca il merita ? De la cine sa sa asimilam sau sa ne
> formam un sistem de valori, daca nu de la cei care au trcut prin
> stari si perioade neatinse de noi, de la cei incarcati de istorie sau
> care, la urma urmei, pot constitui, cel putin in parte,insasi istoria
> acestei natiuni ? Cat de indreptatiti sunt adolescentii sau chiar cei
> de varsta a II-a sa creada ca pot aprecia mai realist sau mai judicios
> o semnificatie a – venirii americanilor – chiar
> daca este enuntata intr-o forma mai directa, sau mai prescurtata?
> Pe langa , toate celelalte care mai sunt, acest articol are si un
> merit aparte, pentru ca ofera, sau ar trebui sa se inteleaga ca
> ofera, motive aparte pentru a ne pune cu adevarat pe ganduri.
> VA SALUT CU TOT RESPECTUL, DOMNULE STOLNICI !
> Un oarecare sau un oarecine.
> PS. Apelativele au fost scrise intentionat cu litere mari.
>
>
Bravo ma "oarecare" !
E de bun simt ce zici .
De unde ai luat tu atita bun simt , ca de cind cu rusii rar sa vezi neica la taraba...
Ma , io crez ca or fi pastrat ai tai ascuns pe undeva , prin pod , prin sura , ingropat in fundu curtii , sa-ti dea din el , sa nu te faci de ris cind iesi in lume .
Bravo si la ai tai !
Si inca o data bravo neica , ca uite ai lasat si pacilea nitel . Ma chitesc ca s-o impiedica oarecine de el si nu-l scuipa , il ridica si il pune la suflet .
Buna lectie mai baiatule .
VA SALUT CU TOT RESPECTUL DOMNULE '"OARECARE"
ps
Sa stii ca nu esti oricine , ca putini ca tine sunt acum in Romania, deia Domnul sa se inmulteasca si sa devii un ...oarecare.