Eveniment

Asa se cheama o carticica scrisa de Zbigniew Brejinski, publicata si in Romania. Acolo, Ucraina apare ca "pilon" si posibil "jucator", adica strategia globala de securitate nu se poate realiza decit prin cooptarea acelei tari. Fara dorinta de a polemiza cu turistii, ceea ce vezi "cu propriii tai ochi" nu e musai materie prima pentru "ochii mintii", perspectiva este totul. Or, calatorul poate vedea 2-3 Ucraine - si oricite Romanii, Germanii, Elvetii - pentru ca, pe tabla de sah a Pamintului, toate acele tari sint piese omogene, cu functie bine determinata.
Rolul strategic al Romaniei la Marea Neagra este mai curind o speranta decit o realitate, fiindca numai asezarea geografica, in sine, nu transforma nici o tara in "putere regionala". Or, locatiile americane in zona Marii Negre au tocmai rostul de a edifica rolul de "jucator" al Romaniei pe plan regional. Nu are sens sa vorbim despre "ocupatie" si sa comparam ceea ce se intimpla acum cu situatia istorica din Evul Mediu sau cu cea postbelica. Dar are sens sa ne intrebam daca merita efortul, daca aceasta optiune strategica este potrivita intereselor tarii noastre. Aici, bineinteles ca fiecare poate avea o parere, numai viitorul va arata de partea cui sta dreptatea.
Eu, unul, sint pesimist in privinta avantajelor aduse de o politica belicoasa, agresiva, si nu neaparat pentru ca as fi un neadaptat la violenta lumii in care traiesc, ci pentru ca nu am deloc incredere in capacitatea de organizare strategica si tactica a guvernarii actuale, de a crea conditiile necesare si suficiente pentru ca aceste ambitii regionale sa aiba sanse de a deveni realitati, nu ridicole fandoseli. In plus, nu vad de ce m-as trezi implicat intr-un razboi care nu ma priveste, acela rezultat din "ciocnirea civilizatiilor".
Chiar daca politica de neutralitate nu a servit intotdeauna cauzei romanesti, eu tot o consider singura abordare justa a problemei viitorului de pace si prosperitate pe care ni-l dorim. Din acest punct de vedere, aderarea la NATO imi apare ca o eroare istorica, iar implicarea in razboiul din Irak, o eroare tragica. Inca din timpul Razboiului din Golf, am regretat lipsa de anvergura a guvernarii romanesti, care a impiedicat-o sa blocheze - in Consiliul de Securitate al ONU - hotarirea ONU privind autorizarea ambitiei americane de a declansa razboiul impotriva lui Saddam Hussein. Amintesc faptul ca, la acea data, Romania detinea presedintia prin rotatie a Consiliului, si ca, dupa incheierea mandatului sau, urma cel al Yugoslaviei. Oricum, americanii ar fi atacat Irakul, nu-i asa?
Principala problema a politicii de aliniere la ordinul unei mari puteri reiese din dureroasele cedari pe care trebuie sa le faci, fara compensatie - de obicei. Asa cum s-a intimplat cu sprijinirea ofensivei occidentale impotriva Yugoslaviei, asa cum se va intimpla cu implicarea in razboiul din Irak, probabil, si cum sigur se va intimpla cu urit mirositoarea poveste a inchisorilor volante ale CIA..
In fine, atrag politicos atentia feministelor noastre ca Mss Rice nu este chiar o femeie, cum nici Mr "W" nu este tocmai un barbat, amindoi sint adevarate institutii, ceea ce inseamna ca - in spatele toaletelor impecabile si in ciuda aerelor de persoane perfect educate - stau un soi de cyborgi.