Editorial

Nici o alta data din istoria noastra nu poate depasi ca semnificatii pozitive ziua de nastere a Romaniei Mari. Ziua reintregirii. Casa regala a avut, desigur, merite considerabile - inclusiv (sau, poate, mai ales) in realizarea Marii Uniri. Se cuvine recunostiinta vesnica Regelui Ferdinand care a acceptat sa porneasca un razboi impotriva propriei familii si a Germaniei natale, pentru a sluji interesele patriei de adoptiune. Cred ca memoria lui este mai bine servita prin sarbatorirea zilei nationale la 1 decembrie, decat prin celebrarea unui 10 mai care reprezenta generic ziua monarhiei. Din pacate, dinastia Hohenzollern a dat numai doi mari Regi Romaniei. Carol II a fost o hahalera, iar Mihai a fost victima epocii in care a avut ghinionul sa traiasca.
Revenirea monarhiei este o utopie in care nici un om cu mintea intreaga nu mai poate crede. De ce am lega, atunci, ziua nationala de un concept care a incetat de mult sa fie relevant pentru romani? Semnificatia acestei zile trebuie sa-i atinga o coarda sensibila in inima tuturor. Sosirea lui Carol I in Romania nu poate face acest lucru. Marea Unire, da!
Si mai exista un motiv pentru care 1 decembrie este cea mai potrivita sarbatoare pentru noi: ne da speranta! Sa ne amintim ca Reintregirea a venit dupa doi ani de disperare, cu 2/3 din tara ocupata de nemti, cu guvernul in refugiu in Moldova, cu armatele decimate, lasate de izbeliste dupa iesirea Rusiei din razboi. Totul parea pierdut. Si iata totusi ca o minune a fost posibila si am castigat mai mult decat sperasem vreodata (si Transilvania, dar si Basarabia). 1 decembrie ne aduce aminte ca putem spera in miracole. Asa ca fugiti de-aici cu 10 mai...

Asa este, Ferdinand a fost THE MAN, si m..... m..... lui Maria, si Bratienilor, ca ne-au scapat usor de tezaur, dandu-l verisorului tarist, iar ulterior Lenin a stiut sa-l transpuna elegant in practica pe acolo.