Editorial

Draga Cristiana,
Mi-a placut mult comentariul tau, si modul cum e scris, si ideile exprimate. Insa cred ca trebuie sa auzim parerile celor directi implicati. Scoala nu mai e ca pe vremea noastra. Spui ca majorarile salariilor universitarilor nu rezolva problema si dai exemplu tari in care cunostintele elevilor sunt sub nivelul cunostintelor elevilor romani. As spune AU FOST! Invatamantul se duce de rapa. In curand si elevii nostri vor fi la nivelul celor americani, daca nu au ajuns cumva. Spun elevii, nu studentii. Eu predau intr-o universitate de 9 ani si pot constata "pe viu" acest lucru: studentii sunt din ce in ce mai prost pregatiti si mai dezinteresati. In fiecare an sunt nevoit sa "scot" cate ceva din curs si seminar, pentru ca pur si simplu nivelul scade atat de tare incat nu mai am la cine preda chestiile mai dificile. Apoi studentii au pretentia sa fie trecuti la examene fara sa faca cel mai mic efort si sunt destui colegi care accepta mici "atentii" ca sa-i treaca. Sa-i condamni, stiind ca abia isi pot intretine familia cu salariul pe care il au? Eu incerc din greu sa nu accept acest mod de a trece examenele, si crede-ma ca sunt catalogat in cele mai neplacute moduri. Si nu fac decat sa-mi practic cu constiinciozitate meseria. Multi renunta la invatamant tocmai pentru ca salariile sunt mici. Altii, cei mai buni, pleaca in strainatate tot pentru ca in tara lor nu le ajung banii nici de mancare. Nu e pacat ca acesti oameni pleaca? De ce nu crezi ca solutia e sa fie platiti cu un salar DECENT?
Apoi, problema meditatiilor: eu am fost un an in strainatate si am castigat destui bani. In anul dupa ce m-am intors nu am dat nici o meditatie si nici plata cu ora nu am vrut sa fac. Daca am bani pentru un trai decent, prefer ca timpul liber sa mi-l petrec in alt mod decat facand bani!!! Si atunci nu salariile decente rezolva si "problema" meditatiilor?
Cand un copil iti spune "de ce sa invat, ca sa ajung profesor ca tine, sa nu-mi ajunga banii de intretinere?", sau "de ce sa invat cand toti ceilalti copiaza?", cred ca e foarte grav. Nu cred ca un copil din Germania ar spune vreodata asa ceva, asa cum nici eu nu am spus asa ceva parintilor mei. Acum 20 de ani, meseria de profesor era ceva NOBIL, eu unul visam la ea.
Cred cu tarie ca atunci cand o tara nu-si plateste si nu-si respecta profesorii, cei care vor plati sunt copiii. Si as mai adauga o cugetare, din pacate nu mai stiu cui apartine: "daca ai impresia ca educatia e scumpa, incearca sa vezi cum e ignoranta". Asta uita guvernantii nostri.

La 2005-11-29 14:42:35, dmarius a scris:

> Draga Cristiana,
> Mi-a placut mult comentariul tau, si modul cum e scris, si ideile
> exprimate. Insa cred ca trebuie sa auzim parerile celor directi
> implicati. Scoala nu mai e ca pe vremea noastra. Spui ca majorarile
> salariilor universitarilor nu rezolva problema si dai exemplu tari in
> care cunostintele elevilor sunt sub nivelul cunostintelor elevilor
> romani. As spune AU FOST! Invatamantul se duce de rapa. In curand si
> elevii nostri vor fi la nivelul celor americani, daca nu au ajuns
> cumva. Spun elevii, nu studentii. Eu predau intr-o universitate de 9
> ani si pot constata "pe viu" acest lucru: studentii sunt
> din ce in ce mai prost pregatiti si mai dezinteresati. In fiecare an
> sunt nevoit sa "scot" cate ceva din curs si seminar, pentru
> ca pur si simplu nivelul scade atat de tare incat nu mai am la cine
> preda chestiile mai dificile. Apoi studentii au pretentia sa fie
> trecuti la examene fara sa faca cel mai mic efort si sunt destui
> colegi care accepta mici "atentii" ca sa-i treaca. Sa-i
> condamni, stiind ca abia isi pot intretine familia cu salariul pe
> care il au? Eu incerc din greu sa nu accept acest mod de a trece
> examenele, si crede-ma ca sunt catalogat in cele mai neplacute
> moduri. Si nu fac decat sa-mi practic cu constiinciozitate meseria.
> Multi renunta la invatamant tocmai pentru ca salariile sunt mici.
> Altii, cei mai buni, pleaca in strainatate tot pentru ca in tara lor
> nu le ajung banii nici de mancare. Nu e pacat ca acesti oameni
> pleaca? De ce nu crezi ca solutia e sa fie platiti cu un salar
> DECENT?
> Apoi, problema meditatiilor: eu am fost un an in strainatate si am
> castigat destui bani. In anul dupa ce m-am intors nu am dat nici o
> meditatie si nici plata cu ora nu am vrut sa fac. Daca am bani pentru
> un trai decent, prefer ca timpul liber sa mi-l petrec in alt mod decat
> facand bani!!! Si atunci nu salariile decente rezolva si
> "problema" meditatiilor?
> Cand un copil iti spune "de ce sa invat, ca sa ajung profesor ca
> tine, sa nu-mi ajunga banii de intretinere?", sau "de ce sa
> invat cand toti ceilalti copiaza?", cred ca e foarte grav. Nu
> cred ca un copil din Germania ar spune vreodata asa ceva, asa cum
> nici eu nu am spus asa ceva parintilor mei. Acum 20 de ani, meseria
> de profesor era ceva NOBIL, eu unul visam la ea.
> Cred cu tarie ca atunci cand o tara nu-si plateste si nu-si respecta
> profesorii, cei care vor plati sunt copiii. Si as mai adauga o
> cugetare, din pacate nu mai stiu cui apartine: "daca ai impresia
> ca educatia e scumpa, incearca sa vezi cum e ignoranta". Asta
> uita guvernantii nostri.

Draga domn ,
Imi cer iertaciune pentru repeziciunea cu care scriu si pentru multele amanunte pe care le omit din mesajul meu care se vrea scurt si concis. Nu reusesc. Bineinteles ca un salariu decent,, care sa-i asigure fiecarui om o viata fara umilinte si privatiuni si tentatii corupte, este o conditie sine qua non a oricarei societati normale. De aceea nici nu am mai insistat cu aceasta credinta a mea, sperind ca se intelege din spiritul comentariului. Poate imi inchipuiam ca fraza intoductiva stabileste deja acest criteriu al meu de reflexie sociala sau economica. Invatamintul si sanatatea populatiei ar trebui sa fie prioritate, ceea ce ar insemna ca aceste zone de activitate sa asigure celor inclusi in ele, si studentui si profesorului, si pacientului si personalului medical, o situatie onorabila in societate. Munca lor eu o consider esentiala si cea mai importanta din toate.

In mediu academic ma invirt si eu si sunt constienta si de discrepanta dintre situatia profesorilor din Romania si a celor din strainatate,( desi si aici conditia lor se deterioreaza fata de ce a fost o data, dar, nu exista termeni de comparatie cu dispretul, efectiv dispretul cu care este tratata aceasta vocatie in Romania) si mai stiu si de lipsa de interes al elevilor si studentilor. Ceea ce face meseria pe profesor, indiferent de nivel, si mai dificila si mai demna de tot respectul. Unde in trecut, studentul venea cit de cit receptiv pentru lumea cartii, si mai putin stimulat de lumea din afara (astazi o adevarata pecingine intinsa peste sufletele si mintile celor tineri) el e transformat acum intr-un consumator care-si apara aprig acest drept, mai presus de oricare altul.

Inteleg, cu mare durere in suflet, tot ce ati scris si stiu ca cel mai urgent de rezolvat ar fi problema salariilor, dar adevarata reforma in invatamint nu va avea loc decit in urma unei reevaluari a felului de societate in care vrem sa traim. Pentru cea neoliberala in care fiecare din noi suntem doar mici suruburi in angrenajul pietei, scoala de azi este cea mai potrivita. Ea a evoluat, de altfel, din dialectica fortelor pietii. Daca vrem o societate in care, asa cum spuneti dumneavoastra, facutul banilor nu ne este singurul raison-d'etre, vom transforma invatamintul in ceea ce a fost o data si ceea ce ar trebui, cu adevarat, sa fie. Sper ca aceasta transformare sa porneasca simultan din multe alte puncte ale globului caci problemele mentionate de dumneavoastra exista peste tot si rezolvarea lor nu va fi posibila decit global. Tineretul devine din ce in ce mai needucabil si cadrele didactice, in pofida slujbei sisifice la care sunt supuse, isi pierd tot mai mult din respectul si aprecierea pe care le merita si de care au nevoie.

Eu va doresc speranta, mult bine si-i fericesc pe studentii pe care ii aveti. Imi puteti spune domeniul?

Matematica, intr-o universitate tehnica.