Editorial

A devenit plicticos sa guvernezi, mai ales daca ai - pe de o parte - un adversar uns cu toate alifiile, iar pe de alta parte - un aliat pe care maman nu l-ar fi primit nici in bucatarie. Colac peste pupaza, ninge. Ninge de te-apuca dorul de pirtii elvetiene si cabane austriece, de telefericul ala de la Grenoble, da Craciunul petrecut in Germania... Or, mirlanimea ce face? Asteapta Ignatul. A pus miinile in sin (greva se cheama, mai nou, cind ti s-a urit cu binele) si-si ascute cutitele. Rastimp, pritoceste moarea, sa iasa sarmaua ca la 'ma-sa acasa!
Si vezi unii analisti cum dau mustrator-compatimitor din cap: Nu e bine, nu luptati pentru Buget! Adica sa o luam iar de la capat, ca in istoria cu presedintii de Camere, sa ne prinda Revelionul tot pe aici, daca nu pe la CC. Ce le poti spune, ca e pierdere de timp, ca nu asta-i solutia? Ce stiu ei despre guvernare? Povesti - responsabilitate, energie, consecventa, basme... Bine, unora le poti sopti, sub amenintarea cu anatema, daca dau ceva pe goarna: Mergem pe asumarea raspunderii. Sa vedem daca au curaj sa ne dea jos de Mos Ajun. Sa vina Mitocanimea Sa, cu sarmaua-n git, sa faca si sa desfaca guverne - dar fara noi, care deja am iesit pe pirtei.