Editorial

Miruna, tine-o mai bine pe anticomunism, te mai pricepi. Daca ai ajuns sa spui ca reducerea cu 80% a unei creante este un succes, crede-ma ca trebuie sa mai studiezi putin economie si relatii economice.

"In actualul context international, Romania a obtinut maximum posibil de la partea irakiana, explica Dragos Neacsu. Putina lume stie ca noua putere de la Bagdad este legata de maini si de picioare atunci cand vine vorba de tratative cu privire la datoria sa externa. Clubul de la Paris a acceptat, toamna trecuta, sa stearga 80 la suta din datoria Irakului fata de statele membre ale acestei organizatii. Cu o conditie: nici un alt creditor sa nu obtina din partea Bagdadului conditii de rambursare mai avantajoase. In caz contrar, iertarea datoriilor catre Clubul de la Paris (care, insumate, totalizeaza 33 de miliarde de dolari) se anuleaza. Ar fi multe de comentat despre moralitatea (si chiar despre legalitatea) unei asemenea clauze, care greveaza drastic capacitatea altor state de a-si recupera creantele din Irak. Ca de obicei, cei puternici fac legea, iar natiunile mici sunt obligate sa joace dupa cum li se canta."
------------------------------------------------
Nu comentez nici moralitatea nicilegalitatea masurii, pentru ca ele nu exista, asa cum observa Miruna, dar de ce sa nu comentam OPORTUNITATEA stergerii datoriilor? Clubul de la Paris nu e / va fi vesnic pe aceiasi pozitie fata de Iraq, ca sa nu mai spun ca prin acceptarea deciziei acestui club s-au sters toate posibilitatile de apel ale Romaniei. Daca tot asteptam 23 de ani ca ramasita datoriei sa fie platita, de ce n-am fi asteptat, sa zicem, un deceniu, pana cand conditiile internationale ar fi permis o negociere mai buna? Sau pana cand, o instanta internationala s-ar fi pronuntat?


"Si totusi, sustine Dragos Neacsu, Romania a reusit sa profite la maximum de ingustul spatiu de manevra permis de termenii acordului dintre Irak si Clubul de la Paris. Cum? Obtinand recunoasterea unei datorii totale mai mari decat se sperase initial. Aproape dubla fata de estimarea de la inceputul anilor '90."
-----------------------------------------------------------
Asta-i logoree, nu va suparati. Cum adica..."estimarea...bla bla bla"? O datorie exista si se regaseste in documente semnate de ambele parti. Sau, o parte certa a datoriei este recunoscuta bilateral, iar alta, din varii motive este disputata. Nu exista "estimare" la nivel de experti, cum este prezentat acest Dragos Neacsu.


Iar 20 la suta din 2,5 miliarde de dolari reprezinta de fapt vreo 40 la suta din principalul creantelor, fara dobanzile penalizatoare."
---------------------------------------------------------------
Nu exista decat in comunism "dobanzi penalizatoare". Dobanzile reflecta adevarul ca "un leu de azi e mai mare decat un leu de maine" si corecteaza aceasta problema, plus ca asigura un profit celui care-ti vinde aceasta marfa : banul, el putand foarte bine sa faca altceva cu ea. Asadar, in masura in care nu sunt exagerate, dobanzile sunt total normale. In orice contract, mai ales la nivelul asta se stipuleaza conditiile finantarii, incluzand si dobanda perceputa.

"Romania va recupera, deci, cel putin 970 de milioane de dolari. E drept ca doar in 23 de ani."
--------------------------------------------------------------
Iarasi, o afacere proasta. Peste 23 de ani pretul caselor va fi cel putin dublu, ca sa-ti dau un exemplu numai. Valoarea banilor va fi mult scazuta. Nu am date despre transele care trebuiesc platite, asa ca e greu sa faci o estimare reala a valorii datoriei peste 23 de ani, dar sa presupunem ca ea este egala cu datoria platita o singura data (in full) peste 15 ani. Daca dobanda e doar de 4,5 % (si, crede-ma, multi si-ar dori o finantare cu asa dobanda), in cei 15 ani ipotetici, cele 970 de milioane ar valora 1,877 miliarde USD, adica mai bine decat dublu. La 6% (practica obisnuita), valoarea ar fi de 2,324 miliarde USD. Ei cum e cu "negocierea profesionista" si "succesul" misiunii "expertului"?

S-ar putea chiar sa primim cu vreo 500 de milioane in plus fata de aceasta suma, daca Irakul nu incheie, pana in 2008, un acord pe trei ani cu Fondul Monetar International.
------------------------------------------------------------------
Aici nu prea inteleg legatura, dar asa o fi, ca prea le zice cu foc "expertul".

Existenta acestui acord conditioneaza ultima dintre cele trei reduceri succesive ale datoriei catre Romania. "
------------------------------------------------------------------
Nici aici, dar ma rog.

PS: Mirunica draga, nu trebuie sa ma crezi pe cuvant. Ia legatura cu orice economist care se respecta cat de cat SI E APOLITIC (in conditiile in care o mai exista specia asta in Romania) si verifica cele spuse de mine. Dupa care, poate revii cu un articol mai documentat putin.

Din cate am inteles eu, in chestiunea datoriilor Irakului tratativele sunt de genul "take it or leave it". Nu-ti convine ce impune Clubul de la Paris, poti sa astepti vreo 50 de ani, in speranta ca peste juma de secol lumea va fi mai buna si mai dreapta. Si Romania mai puternica soi mai capabila sa-si ceara dreptatea. Dar daca n-o sa fie asa? E mai bine sa ne multumim acum cu mai putin, dar sa fim siguri ca totusi o sa primim ceva? Sau mai bine asteptam, ca suedezii, care si-au primit inapoi datoriile din Romania dupa vreo 40 de ani? Nu cred ca exista un raspuns definitiv la intrebarile astea. Dar ele ar fi trebuit dezbatute public.

E o optiune/diversiune/speculatie. Nu prea sunt 50 de ani, cifra e din zona B (burta) ca sa iasa macar dublul celor 23 de ani. In realitate schimbarile se petrec mult mai repede. Daca tot e vorba de Clubul de la Paris, care conduce tot, cum iti explici ca sunt numeroase tari care NU AU VRUT SA RESPECTE INDICATIILE PRETIOASE?

PS: Ohoho, nu-i plange pe suedezi. Au luat de cel putin 10 ori suma initiala. Ca n-au putut sa ia cat a vrut sa le dea Ciumara, asta-i alta poveste, dar n-au iesit in paguba.

La 2005-11-08 17:27:01, Lolita a scris:

> Din cate am inteles eu, in chestiunea datoriilor Irakului tratativele
> sunt de genul "take it or leave it". Nu-ti convine ce
> impune Clubul de la Paris, poti sa astepti vreo 50 de ani, in
> speranta ca peste juma de secol lumea va fi mai buna si mai dreapta.
> Si Romania mai puternica soi mai capabila sa-si ceara dreptatea. Dar
> daca n-o sa fie asa? E mai bine sa ne multumim acum cu mai putin, dar
> sa fim siguri ca totusi o sa primim ceva? Sau mai bine asteptam, ca
> suedezii, care si-au primit inapoi datoriile din Romania dupa vreo 40
> de ani? Nu cred ca exista un raspuns definitiv la intrebarile astea.
> Dar ele ar fi trebuit dezbatute public.
>

Nu-i plang pe suedezi. Au luat fix de patru ori suma initiala (120 de milioane de USD). Dar au asteptat vreo patru decenii, daca nu mai mult. Cum calculai tu dobanzile, nu stiu daca au iesit in castig. E adevarat ca alte tari n-au fost de acord cu cerintele Clubului de la Paris, dar nici n-am auzit ca ar obtinut de la irakieni vreo promisiune mai favorabila.


La 2005-11-08 17:38:47, Ratacitul a scris:

> E o optiune/diversiune/speculatie. Nu prea sunt 50 de ani, cifra e din
> zona B (burta) ca sa iasa macar dublul celor 23 de ani. In realitate
> schimbarile se petrec mult mai repede. Daca tot e vorba de Clubul de
> la Paris, care conduce tot, cum iti explici ca sunt numeroase tari
> care NU AU VRUT SA RESPECTE INDICATIILE PRETIOASE?
> 
> PS: Ohoho, nu-i plange pe suedezi. Au luat de cel putin 10 ori suma
> initiala. Ca n-au putut sa ia cat a vrut sa le dea Ciumara, asta-i
> alta poveste, dar n-au iesit in paguba.
> 
> La 2005-11-08 17:27:01, Lolita a scris:
> 
> > Din cate am inteles eu, in chestiunea datoriilor Irakului tratativele
> > sunt de genul "take it or leave it". Nu-ti convine ce
> > impune Clubul de la Paris, poti sa astepti vreo 50 de ani, in
> > speranta ca peste juma de secol lumea va fi mai buna si mai dreapta.
> > Si Romania mai puternica soi mai capabila sa-si ceara dreptatea. Dar
> > daca n-o sa fie asa? E mai bine sa ne multumim acum cu mai putin, dar
> > sa fim siguri ca totusi o sa primim ceva? Sau mai bine asteptam, ca
> > suedezii, care si-au primit inapoi datoriile din Romania dupa vreo 40
> > de ani? Nu cred ca exista un raspuns definitiv la intrebarile astea.
> > Dar ele ar fi trebuit dezbatute public.
> >
> 
> 

Deci 30 de milioane a fost suma initiala? Eu auzisem de vreo 8 dar s-ar putea sa ma insel; OK:

30 mil@4,5%@40 ani=174,5 milioane
30 mil*20%@4,5%@40 ani=34.8 milioane (versus 120 milioane, e ceva, huh?)

Deci, a fost buna asteptarea suedezilor.

Nu am comentat ca AZI alte tari ar fi obtinut o promisiune mai favorabila. Dupa cum observi, am plecat de la premisa ca AZI nu se poate obtine asa ceva, desi s-ar putea sa fie falsa.

PS: "Cum calculai tu dobanzile" - nu o fac eu. O face calculatorul. Eu doar aleg corect functiile (in acest caz, dobanda compusa 1/1) si apas pe taste.

PPS: Chiar din Adamclisi?

La 2005-11-08 18:28:24, Lolita a scris:

> Nu-i plang pe suedezi. Au luat fix de patru ori suma initiala (120 de
> milioane de USD). Dar au asteptat vreo patru decenii, daca nu mai
> mult. Cum calculai tu dobanzile, nu stiu daca au iesit in castig. E
> adevarat ca alte tari n-au fost de acord cu cerintele Clubului de la
> Paris, dar nici n-am auzit ca ar obtinut de la irakieni vreo
> promisiune mai favorabila.
>
>
> La 2005-11-08 17:38:47, Ratacitul a scris:
>
> > E o optiune/diversiune/speculatie. Nu prea sunt 50 de ani, cifra e din
> > zona B (burta) ca sa iasa macar dublul celor 23 de ani. In realitate
> > schimbarile se petrec mult mai repede. Daca tot e vorba de Clubul de
> > la Paris, care conduce tot, cum iti explici ca sunt numeroase tari
> > care NU AU VRUT SA RESPECTE INDICATIILE PRETIOASE?
> >
> > PS: Ohoho, nu-i plange pe suedezi. Au luat de cel putin 10 ori suma
> > initiala. Ca n-au putut sa ia cat a vrut sa le dea Ciumara, asta-i
> > alta poveste, dar n-au iesit in paguba.
> >
> > La 2005-11-08 17:27:01, Lolita a scris:
> >
> > > Din cate am inteles eu, in chestiunea datoriilor Irakului tratativele
> > > sunt de genul "take it or leave it". Nu-ti convine ce
> > > impune Clubul de la Paris, poti sa astepti vreo 50 de ani, in
> > > speranta ca peste juma de secol lumea va fi mai buna si mai dreapta.
> > > Si Romania mai puternica soi mai capabila sa-si ceara dreptatea. Dar
> > > daca n-o sa fie asa? E mai bine sa ne multumim acum cu mai putin, dar
> > > sa fim siguri ca totusi o sa primim ceva? Sau mai bine asteptam, ca
> > > suedezii, care si-au primit inapoi datoriile din Romania dupa vreo 40
> > > de ani? Nu cred ca exista un raspuns definitiv la intrebarile astea.
> > > Dar ele ar fi trebuit dezbatute public.
> > >
> >
> >
>
>

In 1957, valoarea estimata de suedezi a datoriei Romaniei era de 43 de milioane de dolari. Acum platim inapoi 120 de milioane. Adica de trei ori mai mult, nu de patru ori mai mult.