Dosare ultrasecrete

Una din cele mai importante carti a lui Soljenitzin
"200 de ani impreuna" este o carte interzisa
in SUA, tara lui "Freedom of Speech" (1st-ammendment).

Interzisa in sensul ca nu s-a tradus fiindca marile
edituri americane refuza sa o publice.

Inca un exemplu despre Adevar (doua postinguri
ale mele pe tema adevarului nu mi-au fost postate
astazi).

La 2005-10-23 20:59:48, Catalina Tarziu a scris:

> Una din cele mai importante carti a lui Soljenitzin
> "200 de ani impreuna" este o carte interzisa
> in SUA, tara lui "Freedom of Speech" (1st-ammendment).
> 
> Interzisa in sensul ca nu s-a tradus fiindca marile
> edituri americane refuza sa o publice.

De unde se vede ca cenzura nu se face in mod obligatoriu doar prin legi, ordonante si decrete oficiale...


> Inca un exemplu despre Adevar (doua postinguri
> ale mele pe tema adevarului nu mi-au fost postate
> astazi).
> 

La 2005-10-23 20:59:48, Catalina Tarziu a scris:

> Una din cele mai importante carti a lui Soljenitzin
> "200 de ani impreuna" este o carte interzisa
> in SUA, tara lui "Freedom of Speech" (1st-ammendment).
> 
> Interzisa in sensul ca nu s-a tradus fiindca marile
> edituri americane refuza sa o publice.

1 Amendamentu' pe care il mentionati e o chestie federala, regulata de Constitutie, pe cand editurile sunt intreprinderi particulare, reglate de legea cerere-oferta.

Uite eu azi am program administrativ si tre' sa ma despart de cel putin doua rafturi pline de carti ca sa fac loc altorar. Ma doare sufletul, dar vreo 35 de clasici iau drumul Armatei Salvarii, ca sa faca loc cartilor de referinta care le consultam mult mai frecvent decat "Anna Karenina" sau "A tale of two cities". Acu, intelegi ideea, unele carti, cat ar fi ele de cornerstones, nici daca mi le-ar da gratis, nu mi-ar aglomera rafturile.
Sa ma ierte D-zeu, dar multi autori respectabili, pe care ii admir sincer, ii gasesc imediat, nu neaparat pe Internet, daca am nevoie sa-i consult.

Asa ca, in multe situatii, "pumnu'n gura" e plasat si de legile economiei.



> Inca un exemplu despre Adevar (doua postinguri
> ale mele pe tema adevarului nu mi-au fost postate
> astazi).

hahaha, mai tii minte filmul "Puterea si Adevarul"? eu nu mai retin decat afisul cu pumnul, precum si faptul ca facuse mare valva la vremea disidentei controlate de putere, in sensul de "cu vopie de la establishment".
> 

La 2005-10-23 21:26:16, Anticomie a scris:


> 1 Amendamentu' pe care il mentionati e o chestie federala, regulata de
> Constitutie, pe cand editurile sunt intreprinderi particulare, reglate
> de legea cerere-oferta.

sa nu amestecam planurile logice.

John Marshall candva prin 1820 (nu-mi aduc aminte anul exact)
a pus intr-un fel bazele corporatismului societatii americane,
intr-o decizie a Curtii Supreme intr-un caz care privea statul
New Hampshire si universitatea Dartmouth, care universitate
era reprezentata de avocatul Daniel Webster. Statul incerca
sa suprime charterul de incorporare, sa transforme universitatea
dintr-o universitate particulara intr-una de stat.

John Marshall a sustinut punctul de vedere al lui Webster
prin care contractul initial primeaza pe baza faptului ca
statul si-a pierdut o parte din suzeranitate in momentul in
care a acceptat incorporarea sa in Uniune, iar decizia
Uniunii, a statului federal este ca contractul initial de incorporare
sa ramana valid.

Corporatia a capatat un statut protejat de guvernul federal
si in urmatoarele decenii dar si secole isi va pune amprenta asupra
vietii sociale americane.

Numai ca aceasta corporatie este la randul ei subiect al
legilor federale, care legi isi desprind valabilitatea prin
Constitutie, care constitutie protejezeaza prin 1st Amendment
dreptul la libera exprimare.

Problema cu cartea lui Soljenitizin nu deriva din legea
concurentei, legea pietii, legea cererii si a ofertei.
Ci ea provine din puterea de monopol (care contravine
legilor pietii libere) al unor edituri care monopolizeaza atat
productia de carti dar si productia lor.

Caci cererea pentru cartea lui Soljenitzin exista, numai
ca oferta nu exista deloc. In primul rand fiindca numeroasele
traduceri nu au fost cumparate de nici o carte de editura.
Aici asistam la un exemplu clar de linsaj.