Editorial

Pe vremea cind eram in tara, aveam un coleg chelios asa ca nenea grosan (observati ,,g"-ul !) caruia tot institutul ii pusese porecla ,,Chibrit". Cam la toti cheliosii li se pun astfel de porecla. Nea Chibrit era un om de ,,gashca". Mai tot timpul cind il auzeai ca intra in vorba in fata unui grup mai numeros incepea cu : ,,bai baieti, hai sa va spun una tare !". Asa a facut si pe data de 5 martie '77, a doua zi dupa cutremur. El dormise bustean si nu simtise nimic din ,,zdruncinatura". Isi luase masina, avea un Fiat 1500, si venise direct la institut. Auzise ceva la programul de stiri, se mirase de cele auzite dar nu dadu prea mare importanta. O data venit la institut ne gasi pe toti in birou stind si vorbind despre cele intimplate. Toata lumea era morcovita si fara chef. Nea Chibrit intra voios - ca de obicei - pe usa si vazindu-ne cum stateam asezati ca la sfat, ne si spuse : ,,bai baieti sa va spun una tare !". Madam Istrate, dactilografa noastra care nu-l suferea deloc, isi incrunta privirea si-i spuse printre dinti : ,,auzi, bai Chibrit ?, stii de ce au cheliosii gaura mare in buzunar ? Itzi spui io ! Ca sa-si treaca si ei mina prin par ! Cara-te dracu de-aici cu prostiile tale. Nu vezi ca n-are nimeni chef de bancurile tale proaste ?"