Eveniment

V.T.: Nu este consultata când suntem pe marginea izbucnirii razboiului mondial termo-nuclear.

H.R.P. : Cum se explica asta ?

V.T.: Probabil ca, tocmai ce s-a petrecut în ’61 si ’62, despartirea treptata a lui Dej, cred ca soviaticii devin din ce în ce mai dezamagiti. Eu cred ca erau convinsi ca plecarea trupelor nu avea sa duca la o despartire. În '60, Gheorghiu înca este perfect loial. Lucrurile se complica pe chestii economice, dar e de crezut ca înca din '56, aicea iarasi, toata mitologia care a circulat, o petrecere la care Gheorghiu si Rusciov stau de vorba, si la care Botnaras vine testând ideea plecarii trupelor sovietice din România. Probabil c-a avut loc. Eu ce pot sa spun în mord cert este ca, paradoxal, în sedintele de bioru politic în timpul revolutiei maghiare si imediat dupa revolutia maghiara, se discuta între altele, problema necesitatii reducerii limbii ruse ca limba obligatorie în scoli, retragerii trupelor sovietice din România, or, ce vreau sa spun ?, asta era si exigentele bietilor studenti. Ca n-au cerut nici schimbarea sistemului politic, n-au cerut nici reintroducerea proprietatii, nimic. Niste lucruri absolut normale. Aici, culmea, ei erau trimisi în închisori, iar biroul politic de-acum, discuta exact aceste lucruri, de unde lectia : ,,nu ai dreptate în fata partidului”. Adica, nu vii tu înaintea partidului, partidul trebuie sa dea directiile … Deci este esential. Nu studentii ne dau noua linia. Adica, unde ajungem cu acest spirit stihinist, ca sa folosesc o zicala a epocii ? (râde). Tin aminte ca si eu l-am întâlnit, era spiritul stihinic în partid si apoi în timpul indundatiilor, rog sa ma ierte … fortele stihinice ale naturii, n-am sa uit, când apareau în timpul inundatiilor prin '71 - '72 si aparea cuvântul stihinic din nou. Deci, care, de fapt, este foarte important în economia intelectuala a leninismului. Nimic nu a venit mai mult decât spontaneitatea. Adica, de fapt, chestiunea centrala a leninismului este disciplina. Si, ca orice fel de secta, mafia este foarte disciplinata, si mafia comunista este si ea foarte disciplinata.

H.R.P. : Rolul ideologiei. În mafie. Pe lânga faptul ca rolul esential este puterea, ierarhizarea paranoica, dar mai apare un element care este acela de onoare. Subordonarea între locotenenti si nasi este bazata pe onoare, si comportamentul lor este ghidat de acest lucru. În mafia comunista, rolul e luat de ideologie.

V.T.: Absolut. Iar ideologia de fieare data definita de partid.

H.R.P. : Defeinita de partid.

V.T.: Partidul este deopotriva în centrul ideologiei si este si creatorul ei.

H.R.P. : ce m-a frapat este faptul ca noi nu revendicam când spunem ideologie a partidului comunist român, nu ne revendicam de la un text, de la o filozofie, de la ceva care sa pota fi previzibil. Ideologia depinde de putere.

V.T.: Într-o alta carte

H.R.P. : Ideologia întemeiaza puterea.

V.T.: Corect. Într-o mizerie a utopiei, scriam de fapt mergând mai departe pe linia lui Brejinski, Aron si asa mai departe, în comunism ideologia nu este numai despre putere, ideologia ESTE putere. Aici este chestiunea. Ideologia devine substanta puterii. Si în momentul în care slabeste se petrece ce se petrece.

H.R.P. : Si continutul ei care e de fapt ?

V.T.: Continutul este un numar de mituri pâna la urma. Este mitul …

H.R.P. : … care se pot schimba …

V.T.: … fundamental, nu. Fundamental nu si aicea a fost diferenta fundamentala dintre primitivul Ceausescu si sofisticatul, sa spunem, Imre Nogy sau Gorbaciov. Primitivul Ceausescu a înteles ca exista un numar de invarianti si ca acesti invarianti, pe care i-a învatat pe dinafara : proprietatea privatra. Nu facem concesii. Ma rog, vedem în China ca se pot face. S-a învatat câteceva. Se pot face concesii pe o prorietate privata dar nu pe rolul conducator, deci pe dictatura partidului. Acolo nu vor sa faca chinezii, o vedem cu ochii nostri, nu cedeaza vietnamezii, piata libera pâna la un punct, internet, ce doriti, dar nu atingeti monopolul controlului informatiilor, nu atingeti monopolul politiei secrete, si nu atingeti monopolul, de fapt, al pietii simbolice. În momentul când, si acum, în China, dupa ce s-a deradicalizat regimul cât s-a deradicalizat, o discutie despre revolutia culturala este imposibila. Deci si acum acest subiect este tabu. Si în momentul în care cineva încearca sa o introduca pe internet, se stopeaza web-ul. Adica se intervine, se readuce aminte ca big brother e acolo si vegheaza. În momentul în care ideologia slabeste si dintr-o ideologie tare devine o ideologie soft, asta este momentul Gorbaciov, sau este momentul drumului pe care mergea Hrusciov si, mai târziu sau mai devreme a fost înlaturat. Gheorghiu Dej a înteles foarte repede acest lucru si asta a înteles-o si Ceausescu. La capitolul ideologic nu facem …, tot timpul au spus : ,,coexistenta pasnica nu înseamna si coexistenta pasnica si în domeniul ideologiei". De la Lenin înooace materialism si imperio-criticism despre care am aflat cu stupoare ca un om pe care tu si eu îl pretuim în cel mai înalt grad, l-a admirat, ma refer la Karl Popper, pentru ca este o lucrare esentiala de sistemologie si a spus-o fara sa glumeasca. Si Karl Schmidt a admirat nu mai stiu care gestapo si revolutia nu mai stiu care, parese a lui Lenin, nu stiu, oamenii inteligenti, nu ca mor dupa Karl Schmidt, dar vreau sa spun ca oamenii inteligenti, impunerea filozofiei politice, nivelul Lenin si nivelul Karl Schmidt e un pic diferit. Mda, fiecare om poate sa, …, aaa, da, si am aflat mai recent, lasându-l pe Karl Schmidt de-o parte, tot o mare personalitate, iar mi s-a servit un nume, admirata distrugere a civilizatiei a lui Lukacs , care este o oroare de carte, o oroare de carte.

H.R.P. : Cât l-am admirat pe Lukacs .

V.T.: … ca sa scrie aceasta aberatie.

H.R.P. : Ce aberatie este aceasta lucrare. Sa revina, …, inepta, si … no, no ….

V.T.: Lukacs însusi era marcat de modul asta al ideologiei, sigur, pâna la sfârsit. Eu am întrebat-o pe principala, în sfârsit, cum vine chestiunea, cu atasamentul fata de comunism ? Îmi amintesc eram la Timisoara împreuna cu Mircea Mihaies si Vasile Popovici, cu un numar de prieteni, Dorin Tudoran, si au venit o multime de oameni din alte tari, dintre altii a aprticipat Arnett Shkoller, principala discipola a lui Lukacs, o mare gânditoare politica contemporana. Si Arnet Shkoller a fost întrebata de cineva din sala, cum a fost posibil ca un om pe care Max Weber, si nu numai el, dar dau, si, si Heinrich Richter, sau nu mai stiu, personalitati enorme, vazusera speranta filozofiei neocartiene germane, sa ramâna pâna la sfârsitul vietii prinsa într-o paradaigma care si-a facut-o târziu, nu ? Nu se petrece la etatea de 19, 20 de ani. O face la 27, 28, de ani, ceva de genul asta. Si raspunsul e : în momentul când a devenit marxist, Georg Lukacs nu a ales marxismul ca filozofie a sa, ci s-a ales ca sine ca marxist. Deci a fost o optiune, si daca stii prima parte când era gardian, deci, vine din momentul unei optiuni existentiale care se desfasoara în plan mitologic, care în cazul comunismului se combina cu riscul modelului când este la Viena si Thomas Mann îl adaposteste, deci devine modelul pentru NAFTA din muntele vrajit. Fusese condamnat la moarte în contumacie. Ei, când treci prin condamnare la moarte în contumacie si supravietuire si e legata de ideologia la care a aderat, încep s-apara, cum sa le spun eu ?, diverse forme de rusificari, legitimari parentiene (parentiene ?, probabil din parental, care înseamna ereditar, de la parinti, nota mea), aproape. Lukacs în 1937 era în Uniunea Sovietica si a fost si arestat, scurta perioada de vreme. Nu mai avea unde merge. Brecht n-a trecut. Lui Lukacs pot sa-i mai gasesc circumstante atenuante, sa fii în Uniunea Sovietica …