Editorial

Trebuie sa recunoastem, dl. Adrian Severin este un mare mester in a face portrete in acuarela. Este un portretist ce foloseste culori suave. Rareori se atinge de cele grave sau de cele pline de semnificatie. Ca atare ceea ce ar fi dorit dl. Severin sa fie un gen de portret al lui Ion Iliescu, omul reconcilierii si al clementei, nu a reusit sa fie decit o noua forma de mingaiere cu iz de adulare. Ma intreb despre ce conciliere este sau poate fi vorba? Despre cea intre victime si planificatorul unor masuri de-a dreptul de neacceptat, despre reconcilierea dintre victime si calai? Despre ce clementa poate fi vorba? Despre cea pentru indivizi care au comis acte deosebit de grava impotriva unor semeni, despre clementa care ar fi trebuit sa ne duca la o mare sezatoare populara, la un spectacol artistic in genul celor de traditie comunista, in care pe aceiasi pajiste sa stam alaturi de tortionari, de Miron Cozma, de tot soiul de spagari si de apucatorii momentului? Sa stam alaturi de urlatorii lui Vadim si de smecherasii lui Dinu Vama? Sa ajungem la reconciliere cu vinovatii pentru dezastrul Romaniei din ultimii 60 de ani? Se prea poate ca asta si-ar dori si Ion Iliescu si Adrian Severin. Si s-ar fi putut ajunge la o asemenea stare daca Ion Iliescu ar fi avut curajul de a rosti, raspicat, tare si fara echivoc adevarul! Incepind cu toate comploturile, masinatiunile si manevrele pe care le-a facut de vreo 20 de ani incoace. S-ar fi putut ajunge si la reconciliere si la clementa daca Ion Iliescu s-ar fi debarasat de ceea ce numea drept idealurile luminoase ale socialismului. Poate si daca nu ar fi avut atita timp de grija ca nu cumva personaje din cele mai detestabile sau cel putin controversate sa se poata manifesta liber pe cimpurile democratiei originale pe care a pastoirit-o. Bucolicul peisaj pictat de Adrian Severin seamana foarte mult cu o iluzie a Romaniei: aceea de a scapa, definitiv, de multe si urite umbre si cosmaruri ale Romaniei. Printre ele si acela al prestatiei lui Ion Iliescu. Desigur, cartile de istorie vor consemna. Probabil nimic mai mult. Cum s-ar putea ca noile generatii sa poata ajunge la dreptul de a citi analize asupra fenomenului ... Ion Iliescu?

La 2004-12-21 19:56:15, Iancu Motu a scris:

> Trebuie sa recunoastem, dl. Adrian Severin este un mare mester in a
> face portrete in acuarela. Este un portretist ce foloseste culori
> suave. Rareori se atinge de cele grave sau de cele pline de
> semnificatie. Ca atare ceea ce ar fi dorit dl. Severin sa fie un gen
> de portret al lui Ion Iliescu, omul reconcilierii si al clementei, nu
> a reusit sa fie decit o noua forma de mingaiere cu iz de adulare. Ma
> intreb despre ce conciliere este sau poate fi vorba? Despre cea
> intre victime si planificatorul unor masuri de-a dreptul de
> neacceptat, despre reconcilierea dintre victime si calai? Despre ce
> clementa poate fi vorba? Despre cea pentru indivizi care au comis
> acte deosebit de grava impotriva unor semeni, despre clementa care ar
> fi trebuit sa ne duca la o mare sezatoare populara, la un spectacol
> artistic in genul celor de traditie comunista, in care pe aceiasi
> pajiste sa stam alaturi de tortionari, de Miron Cozma, de tot soiul
> de spagari si de apucatorii momentului? Sa stam alaturi de urlatorii
> lui Vadim si de smecherasii lui Dinu Vama? Sa ajungem la
> reconciliere cu vinovatii pentru dezastrul Romaniei din ultimii 60 de
> ani? Se prea poate ca asta si-ar dori si Ion Iliescu si Adrian
> Severin. Si s-ar fi putut ajunge la o asemenea stare daca Ion Iliescu
> ar fi avut curajul de a rosti, raspicat, tare si fara echivoc
> adevarul! Incepind cu toate comploturile, masinatiunile si manevrele
> pe care le-a facut de vreo 20 de ani incoace. S-ar fi putut ajunge si
> la reconciliere si la clementa daca Ion Iliescu s-ar fi debarasat de
> ceea ce numea drept idealurile luminoase ale socialismului. Poate si
> daca nu ar fi avut atita timp de grija ca nu cumva personaje din cele
> mai detestabile sau cel putin controversate sa se poata manifesta
> liber pe cimpurile democratiei originale pe care a pastoirit-o.
> Bucolicul peisaj pictat de Adrian Severin seamana foarte mult cu o
> iluzie a Romaniei: aceea de a scapa, definitiv, de multe si urite
> umbre si cosmaruri ale Romaniei. Printre ele si acela al prestatiei
> lui Ion Iliescu. Desigur, cartile de istorie vor consemna. Probabil
> nimic mai mult. Cum s-ar putea ca noile generatii sa poata ajunge la
> dreptul de a citi analize asupra fenomenului ... Ion Iliescu?
> 

QTE
Deciziile intempestive ale Presedintelui Iliescu de a-l gratia pe Miron Cozma si de a-l decora pe Vadim Tudor sunt nefericite si inoportune. Pentru o data, Ion Iliescu a actionat cu graba. Iminenta finalului de mandat nu i-a mai dat ragazul sa pregateasca atent terenul si sa astepte momentul potrivit. END QTE

deci de unde se poate intelege ca de fapt, "domnul" Severin, e de acord cu deciziile aceastea, dar nu e de acord cu timing-ul lor.

Bravo Severine! Si, ca sa nu se taie tot mesajul din cauza injuraturilor ce vor urma, ma auto-moderez singur si iti spun ce'ti spune tiganca cand ii furi seminte!


La 2004-12-21 19:56:15, Iancu Motu a scris:

> Trebuie sa recunoastem, dl. Adrian Severin este un mare mester in a
> face portrete in acuarela. Este un portretist ce foloseste culori
> suave. Rareori se atinge de cele grave sau de cele pline de
> semnificatie. Ca atare ceea ce ar fi dorit dl. Severin sa fie un gen
> de portret al lui Ion Iliescu, omul reconcilierii si al clementei, nu
> a reusit sa fie decit o noua forma de mingaiere cu iz de adulare. Ma
> intreb despre ce conciliere este sau poate fi vorba? Despre cea
> intre victime si planificatorul unor masuri de-a dreptul de
> neacceptat, despre reconcilierea dintre victime si calai? Despre ce
> clementa poate fi vorba? Despre cea pentru indivizi care au comis
> acte deosebit de grava impotriva unor semeni, despre clementa care ar
> fi trebuit sa ne duca la o mare sezatoare populara, la un spectacol
> artistic in genul celor de traditie comunista, in care pe aceiasi
> pajiste sa stam alaturi de tortionari, de Miron Cozma, de tot soiul
> de spagari si de apucatorii momentului? Sa stam alaturi de urlatorii
> lui Vadim si de smecherasii lui Dinu Vama? Sa ajungem la
> reconciliere cu vinovatii pentru dezastrul Romaniei din ultimii 60 de
> ani? Se prea poate ca asta si-ar dori si Ion Iliescu si Adrian
> Severin. Si s-ar fi putut ajunge la o asemenea stare daca Ion Iliescu
> ar fi avut curajul de a rosti, raspicat, tare si fara echivoc
> adevarul! Incepind cu toate comploturile, masinatiunile si manevrele
> pe care le-a facut de vreo 20 de ani incoace. S-ar fi putut ajunge si
> la reconciliere si la clementa daca Ion Iliescu s-ar fi debarasat de
> ceea ce numea drept idealurile luminoase ale socialismului. Poate si
> daca nu ar fi avut atita timp de grija ca nu cumva personaje din cele
> mai detestabile sau cel putin controversate sa se poata manifesta
> liber pe cimpurile democratiei originale pe care a pastoirit-o.
> Bucolicul peisaj pictat de Adrian Severin seamana foarte mult cu o
> iluzie a Romaniei: aceea de a scapa, definitiv, de multe si urite
> umbre si cosmaruri ale Romaniei. Printre ele si acela al prestatiei
> lui Ion Iliescu. Desigur, cartile de istorie vor consemna. Probabil
> nimic mai mult. Cum s-ar putea ca noile generatii sa poata ajunge la
> dreptul de a citi analize asupra fenomenului ... Ion Iliescu?
>