Editorial

FIR UL ROSU CU KREMLINUL, UN ADEVARAT SIMBOL AL "EREI ILIESCU"
Ca si operatiunea Jimbolia, si Zavtragate a monopolizat atentia intregii mass-media, zile la rand, asa incat nu vom reveni asupra ei decat pentru a-i dezvalui dimensiunea geopolitica.

Cum am aratat, linia telefonica secreta intre statele membre ale Tratatulul de la Varsovia a fost utilizata intens de Iliescu, Militaru si ceilalti pucisti din decembrie '89, cand s-a tinut o permanenta legatura de la sediul M.Ap.N. cu generalul sovietic Piotr Lusev.

Problema firului rosu cu Moscova nu este, desigur, aceea a unei legaturi telefonice interguvernamentale, oficiale, intre Romania si Rusia, ci cea a unei legaturi telefonice directe, secrete, intre Cotroceni si Kremlin.

Potrivit gen. Vasile Ionel, fost consilier al presedintelui Iliescu pentru problema de aparare si siguranta nationala, propunerea a venit din partea rusa, prin intermediul ambasadorulul Evgheni Ostrovenko, iar Iliescu a acceptat, in 1994, demararea discutulor, la nivel de specialisti, privind firul rosu Kremlin-Cotroceni.

Prima remarca: in 1994, Rusia alimenta intens cu petrol si armament conflictul din fosta Iugoslavie. Cum am vazut si din derularea operatiunii Jimbolia, regimul Iliescu era considerat de Kremlin o piesa-cheie a angrenajului Moscova-Belgrad.

De regula, un telefon rosu exista doar intre aliati. Astfel, in al doilea razboi mondial, o linie telefonica radio asigura legatura intre Roosevelt si Churchill.

Firma americana Bell Telephone crease sistemul A-3, introdus la Casa Alba inca din 1939, si perfectionat ulterior. Dar pe care germanii reusisera insa sa-l intercepteze inca din 1942, dupa ce un inginer de la Deutsche Reichpost, un anume Veterline, a reusit sa realizeze o copie similara telefonului american. Astfel, Hitler avea in doua ore, pe birou, transcrierea oricarei convorbiri telefonice Roosevelt-Churchill.

Intre statele membre ale NATO exista, la nivel guvernamental si militar, legaturi pe baza de telefon rosu. Chestiunea insa a unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni ridica o intrebare: daca Romania nu mai facea parte din nici un sistem de aliante cu Rusia (asa cum se intamplase pe timpul Tratatului de la Varsovia, autodizolvat in 1990), daca Romania nu mai avea nici o granita comuna cu Rusia si nici, cel putin un tratat bilateral - atunci ce gen de colaborare, atat de importanta, avea regimul Iliescu cu Moscova, dupa decembrie '89, incat sa-i determine pe rusi sa solicite instalarea unui telefon direct Cotroceni-Kremlin?

Potrivit unor informatii care au circulat in mass-media, inca din 1996, ar exista doua note ale MAE (Ministerul de Externe), respectiv nota 14896/4 mai 1995 si nota 4492/8 noiembrie 1995, care dovedesc ca dupa dizolvarea Tratatului de la Varsovia - asadar a incetarii oricaror obligatii militare ale Romaniei fata de Moscova, regimul Iliescu ar fi mentinut in vigoare protocoalele, incheiate inca din 1958, care puneau la dispozitia fortelor militare sovietice - in caz de conflict - porturile Romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare. Aceasta, in ciuda staruintelor expertilor MAE, care i-au soucitat, cu insistenta, lui Iliescu anularea protocoalelor.

In caz contrar, fortele militare ruse se puteau desfasura in Romania, pe baze legale, fiindca intrarea lor in tara sa mai poata fi asimilata, din punct de vedere al dreptului international, cu o invazie.

Or, situatiie conflictuale nu sunt singurele caracteristice razboiului propriu-zis.

O situatie de tensiune internationala, ca aceea din fosta Iugoslavie a anilor '94-'95, ar fi putut foarte bine determina Kremlinul sa intervina direct, militar, in zona, caz in care, cel putin pana in noiembrie 1995, rusii ar fi putut ocupa porturile romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare, conform protocoalelor din 1958, oricand si perfect legal.

Cu rusii in porturile Marii Negre si de la Dunare, orice degenerare militara posibila a raporturilor dintre Rusia si fortele NATO, in zona ex-Iugoslaviei si Balcanilor, ar fi condus - inca de la primele schimburi de focuri - la posibile atacuri aeriene si cu rachete in porturile romanesti ale Marii Negre si de pe Dunare.

lata un motiv, foarte plauzibil, ca Moscova sa staruie, in '94-'95, asupra instalarii unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni. Cordonul ombilical care a legat dintotdeauna, ca un fir rosu, pe Ion Iliescu si familia sa de Moscova, explica nu numai de ce axa secreta Rusia-Romania a continuat sa functioneze si dupa '89, sub regimul lul Iliescu, dar - mai ales - lasa sa se intrevada, cat se poate de limpede, in ce directie ar evolua aceasta in cazul revenirii la putere in Romania a lui Ion Iliescu. Acest etern, inflexibil, indestructibil "Homo Sovieticus". "Candidatul manciurian" al alegerilor din anul 2000.