Eduard IVASCU 

Pierderi apocaliptice, falimen�te rasunatoare, nationalizari pe capete. Chiar si sinucideri ici-colo. In Romania situatia este la fel. Dar invers. Bancile straine cer de ceva timp ajutor de la statul roman, insa, privite in acest context, rezultatele anuntate public sunt de-a dreptul nesimtite. Profituri record, crestere exponentiala a afacerilor, previziuni inca optimiste. Si nu este vorba doar de cazuri izolate. Profitul cumulat realizat de primele zece banci ca marime in 2008 este aproape dublu fata de anul precedent. Incredibil, ar putea spune neamtu' deja acrit de recesiune. Cum de este posibil? Este vorba de o criza sau de un miracol? Mai curand este vorba de miracolul care ne-a adus criza. Evident, in varianta ei romaneasca, neaosa, in care vina nu este a bancilor, ci a clientilor, dobanzile nu scad ci cresc, iar statul in loc sa te protejeze, te executa. Si nu asa, oricum, ci la cel mai inalt nivel. "PlAtiTi-vA ratele!", ne-a in�dem�nat recent chiar seful statului, din sanul unei vesele adunari de bancheri care i s-au plans ca romanii, smecheri, trag de timp la adapostul crizei. DeSi statistica aratA ca situatia este inca in limite normale, se vede treaba ca bancile sunt nerabdatoare si, cum orice criza este si o oportunitate, au decis sa apeleze la cei mai eficienti recuperatori din piata, "Basescu si Asociatii". Singura "firma" care are statul la degetul mic, iar mai nou nu se jeneaza sa il foloseasca si pe post de racket. "Vom analiza posibilitatea actiunii statului pentru ca cei care deliberat nu isi ramburseaza creditele sa fie stimulati sa o faca", a spus in clar presedintele, lasand sa se inteleaga ca in acest thriller cu bani, bancherii sunt baietii buni. Clientii, adica noi, suntem renegatii, cei vanati pentru ca, pe foamea asta - cum ar spune un prieten - ascundem "deliberat" bani. Filmul InsA nu se termina aici. Relatia masochista a romanilor cu bancile este chiar mai ciudata. Suntem vinovati nu numai pentru ca nu mai putem plati la timp ratele, dar ni se reproseaza si faptul ca nu mai rupem poarta bancilor ca altadata, pentru a cere, evident, un nou credit. Imediat dupa ce ne-a avertizat sa incetam cu sicanarea bancilor, Traian Basescu, in dublu rol, de recuperator si de PR, ne indeamna sa lasam la o parte prudenta si sa indraznim sa deranjam bancherii cu noi solicitari. Intr-o dispozitie filozofica, seful ARB, Radu Ghetea, a gasit chiar si o formulare cripto-bancara a situatiei: "Nu trebuie sa mergem pe principiul ca nu ne ducem la banca pentru ca nu obtinem credit". DeSi tot el recunoaste, e drept cu jumatate de gura, ca "poate ca unele costuri sunt prea sus, exigentele mai ridicate...", dar ca totusi bancile asteapta sa li se adreseze clientii. Pe scurt, cam atata pot bancile din Romania. Anul trecut, pe valul economiei care duduia liberal, au dat credite inclusiv celor care nu aveau bani nici de intretinere, sperand sa inhate o cota de piata cat mai mare. Dobanzile la credite au fost mentinute cat mai sus, iar cele la depozite cat mai jos, pana cand diferenta dintre ele a ajuns la un nivel de neimaginat in alte tari europene. Asa se explica profiturile uriase raportate in ultimele zile. Acum, in 2009, anul crizei, cand toata lumea strange cureaua, bancile romanesti ne indeamna sa o slabim. Bancile si Traian Basescu. SA le facem pe plac si, de dra�gul demonstratiei, sa presupunem ca, intr-un moment de slabiciune sau dintr-o incredere exagerata in institutia Presedintiei, te incumeti sa ceri un nou credit la banca. Asta desi salariul tocmai ti-a fost inghetat sau chiar s-a micsorat. In cazul fericit in care inca mai ai un loc de munca. In schimb, dobanzile la credite au crescut si urca in continuare, bancile motivand ca finantarea este tot mai scumpa si riscul a crescut. In aceste conditii, de ce ar cumpara cineva, care castiga tot mai putin, un produs tot mai scump? PAnA nu vor reuSi sa gaseasca un raspuns convingator la aceasta intrebare, bancile se vor uita mult si bine dupa noi musterii.