Nu mA aSteptam sa gasesc atatia conationali in capitala Belgiei. Nu europarlamentari, nu functionari prin diverse comitete si comitii ale UE, si nici acordeonisti tuciurii de pe stradutele cu mici restaurante pescaresti din centru, ci oameni simpli. De pilda, trei din angajatii hotelului unde am stat sunt carpato-danubiano-pontici: camerista si doamna care ne servea micul dejun sunt din Buhusi, iar receptionerul din Constanta. La singurul bar din apropiere de Grande Place unde se fumeaza, barmanul e din Craiova. Vreo douazeci de ope�ratori ai companiei de telefonie mobila din Belgia sunt romani. O taxi�metrista care ne-a auzit vorbind limba lui Vanghelie ne-a intrerupt: "Si eu sunt din Romania. Am plecat de-acolo de multi ani. Sunt fiica lui - nu stiu daca ati auzit - Marcel Chirnoaga". Cum sa nu fi auzit de maestrul Chi�rnoaga?! La poarta unui imobil elegant unde locuieste un prieten belgian, cautandu-i acestuia soneria, mi-au cazut ochii pe o alta placuta pe care scria, caligrafic, Busuioc. Mai rar nume flamand sau valon, "Busuioc". O fi de alta natie... (Vorba celebrului banc: "Et nous, les belges?..."). Vreau sA spun prin cele de mai sus ca deci, iata, se poate sa ne integram in Europa si la modul profesionist si onest, nu numai tinand prima pagina a ziarelor italiene cu stiti dvs ce. Poate ca am facut-o mai usor in Belgia pentru ca toti suntem francofoni. Desi, ma rog, numai unii expresivi...

Ioan GroSan