Este vineri si, daca este vineri dimineata, trebuie sa scriu articolul pentru ZIUA. Sa scriu, dar despre ce? Ce subiect as putea alege pentru a interesa o lume asfixiata de bataliile politice, ce spun?, o lume romaneasca deja cuprinsa de apocalipsa politicii? Imaginez cateva teme posibile si, la o reflectie mai atenta, ele cad una dupa alta. Sa scriu, de pilda, despre premiile literare recente (premiile nationale oferite de Ministerul Culturii si premiile Uniunii Scriitorilor). Am cateva observatii de facut, dar, ma intreb numaidecat, la ce bun? Pe cine ar putea interesa in zilele acestea fierbinti, dominate de demonul polemicii, opiniile mele despre premiul national de literatura, cand lumea excitata la maxim asteapta rezultatul confruntarii politice de la Stefanesti ori sfarsitul razboiului de doua saptamani dintre primarii de la Iepuresti? Reflectiile mele sceptice despre premiul national ar cadea in gol, asa ca renunt la timp. Nu inainte insa de a avertiza pe cititorii mei ca premiile, in literatura cel putin, sunt relative si nu aduc automat consacrarea unui autor. Le-as putea da multe exemple din trecut si din zilele noastre, ma limitez sa le dau unul singur: cand a aparut volumul "Cuvinte potrivite" (cel mai important, probabil, debut in poezia romaneasca din secolul al XX-lea), premiul national de poezie n-a fost acordat lui Tudor Arghezi, ci obscurului Alfred Mosoiu. Isi mai aminteste azi cineva de poezia celui din urma (in afara de situatia pe care o evoc, aici, si anume aceea a unei proaste alegeri?). Parasesc, dar, repede subiectul premiilor literare care, de altfel, s-au inmultit enorm, devenind un fel de sport national... Aud des - iar zilele acestea aud si citesc pana la exasperare - urmatoarele sintagme: "Ce vrei? Asa suntem, noi, romanii" sau "De ce te miri, nu stii cum sunt romanii?" ori: "Treaba romaneasca", "Asa-i romanul, ce sa mai vorbim", cu incheierea care si ea se repeta obsesiv, ca o fatalitate: "s-o lasam balta, asa suntem noi facuti sa fim"... Adica rau facuti, neseriosi, oameni de vorbe, Mitici guralivi si schimbatori, oameni fara principii, spirite tranzactionale (cum zicea Ralea), in fine, romanii (imi place sa cred ca nu toti, dar, oricum, multi dintre cei care scriu prin gazete sau vorbesc, seara de seara, la TV) cred despre alti romani ca n-au principii morale si, in genere, privesc lucrurile cu neseriozitate... S-a format deja o mitologie pe aceasta tema. E citat mereu Poincarďż˝, se fac trimiteri in chip curent la I.L. Caragiale, in fine, auzind zilnic aceste proaste pareri despre sine, romanul incepe sa creada ceea ce i se spune. Vreau sA spun, la randul meu, ca nu sunt de acord cu aceasta sintagma paguboasa, "umelita", cum ar zice Asachi, pe care publicistii si politicienii daco-romani o raspandesc cu o iresponsabila fervoare... Mai serile trecute am auzit-o la "Meciul serii" pe o doamna tafnoasa si aroganta taind brutal oratoria unui candidat din nu stiu ce judet cu una dintre formulele sceptice citate mai sus. Candidatul la primarie se plangea ca n-a putut sa-si duca la capat proiectele in timpul mandatului si, inainte de a explica de ce, a intervenit doamna invitata sa arbitreze meciul: "Ce sa mai vorbim, doar suntem romani, ce naiba?!"... Nu ascund faptul ca pe mine, unul, simplu cetatean fara aspiratii politice, aceasta filosofie de viata (sa o numim asa) ma scoate din minti. O socotesc profund nedreapta, prosteasca si, ca sa spun gandul pana la capat, criminal de calomnioasa. Nu toti romanii, doresc sa precizez, sunt neseriosi si potlogari, nu toti fura in tara aceasta, totusi, frumoasa si primitoare, nu toti cei care locuiesc aici sunt oameni de vorbe, nu toti se afla in treaba si, mai ales, nu toti trancanesc la televizor sau prin gazete despre neseriozitatea funciara ca mijloc de supravietuire la romani... Cand aud pe cineva atat de firoscos (cazul doamnei intepate si sceptice) perorand in chip atat de mediocru si obsesiv despre "ce vrei, asa suntem noi, romanii" si "ce te miri, e treaba romaneasca" imi vine, spun drept, sa fac moarte de om. Cum imi vine insa la timp gandul cel bun, nu savarsesc odioasa crima, ma resemnez inchizand televizorul sau, daca citesc aceleasi stupide replici in ziar, arunc numaidecat ziarul la cos si promit, solemn, sa nu mai cumpar niciodata o asemenea injositoare si fatarnica foaie a vitelor de pripas.

Eugen SIMION