Dan Mircea CIPARIU 

Din ce in ce mai putini romani isi asuma la vot Romania lor subiectiva. Trecand peste sondaje si peste scoruri electorale, se intampla ceva teribil pentru democratie: romanii devin din ce in ce mai anomici, mai sedusi de dialogul autist in discursul public, mai neimplicati in decizii care, pana la urma, n-au cum sa nu-i vizeze. Plictisu' le e hranit de doctrinele si ideologiile politice de nerecunoscut in atitudinile liderilor la zi si de marii simulanti ai momentului, cu presedintele Traian Basescu cap de lista! Ar trebui cu grabire cercetate si sociologic cauzele marii lehamite care a pus stapanire pe electoratul de la noi. Sa putem deslusi, fara patimi si fara adaosuri partinice, ce se intampla in sufletul si in creierul romanului care refuza cel mai important act al democratiei, votul. Pana la aparitia unui astfel de studiu, sa analizam cu mijloacele informatiei de presa cui datoram plictisu' celor care dau marea majoritate a electoratului non-implicativ. In aproape doua decenii de exercitii democratice, publicul a devenit martorul inocent al unor batalii politice transpartinice si al unor doctrine si ideologii politice cu greu de recunoscut in confruntarile electorale. Doctrinele si ideologiile au devenit intersanjabile dupa cum au fost interesele celor care au prezidat cu adevarat Romania, Ion Iliescu si Traian Basescu. Acestor doi bravi barbati de stat le datoram si bunele, dar, mai ales, relele Romaniei post-comuniste. Ei au fost promotorii populismului cu orice pret, mizand, fiecare dintre ei, pe un coeficient cat mai mic de gandire si de stil politic. Nu intamplator, iesirile lor in decorul lipsei de bun simt au un traseu proverbial: de la "mai, animalule!", la "pasarico" si "tiganca imputita". Sa recunoastem ca Traian Basescu a incetatenit la noi spiritul belicos si negativ in campaniile electorale. Cu el a inceput era mesajelor politice vorbite la firul ierbii si la nivelul de mahala si manea. Deloc iesit din comun, doctorul Oprescu incearca sa fure din audienta lui Basescu, folosindu-i mijloacele indoielnice, dar inca prizate de un public aflat majoritar sub zodia telenovelei si a barfelor si intrigilor din programele de reality-show. Personajele politice aflate in "prime-time" la televiziuni simuleaza la drumul mare, doar-doar prima noastra forma de plictis, sictiru', se va transforma si mai mult in anomie, in non-implicare. Traian Basescu simuleaza o impacare si o apropiere interesata de Calin Popescu-Tariceanu si de Ludovic Orban, doi redutabili adversari pana acum ai presedintelui. Liberalii simuleaza ca sunt de dreapta, sustinand, insa, mai voalat sau mai transparent, un candidat de stanga. Sorin Oprescu simuleaza, cu dexteritati de cabotin trecut prin FSN-PSD, lectia independentului, el fiind doar unul dintre copiii de suflet ai lui Ion Iliescu. Pana si Cozmin Gusa, traseist PSD-PD, are propria lui simulare ca l-ar baga cineva in seama, oferindu-si mica agoniseala de voturi "buldogului" lui Traian Basescu, Vasile Blaga, pana mai ieri si unul, si celalalt mascariti cu dichis de seful PIN-ului. Peste toate si toti, plictisu' ca efect al simularilor politice de ieri si astazi va face si mai multe ravagii in structura anemica-anomica a democratiei noastre. Pana cand papusarii si executantii politici nu isi vor asuma identitatea si apartenenta lor la doctrine si ideologii, pana cand nu vom distinge intre propaganda si program, nu vom avea decat aceleasi triburi transpolitice, aceeasi mare curatenie politica fara corupti pedepsiti, aceiasi talibani ai populismului si ai unei lumi ce nu isi va putea depasi conditia de consumatori si de manipulati. Suntem ambetati si plictisiti absolut de dramele Bucurestiului, toate cate au iesit! Drame ale Capitalei care vin peste noi si ne fac viata calvar in trafic si de nerespirat de la poluare si de la resturile de politicianism. "Catindatii" care au mai ramas sa-si dispute Bucurestiul au de ales intre propriile lor simulari si intre plictisu' nostru!