Inainte de intrarea Romaniei in Razboiul Mondial - asta in vreme ce presedintele american Woodrow Wilson impu?sese principiul anularii acestor tratate. Regina Maria intervenea in diplomatia de culise: presedintele francez Clemenceau ii spunea suveranei ca "cere partea leului" primind replica "de aceea am venit la tigru sa o cer". Romania se afla in fata recunoasterii internationale a Marii Uniri din 1918 - iar diplomatia de la Bucuresti trebuia sa faca fata acestei sarcini. Polonia a fost prima tara care a cedat presiunilor marilor puteri si a semnat pe 28 iunie 1919 "Micul Tratat de la Versailles" care marca o inovatie in relatiile internationale: infiintarea unui sistem international de protectie a minoritatilor pus sub controlul Ligii Natiunilor. Bratianu a incercat sa reziste acestor presiuni - pe 28 iunie a semnat tratatul de pace cu Germania, insa a refuzat sa semneze un tratat identic cu Austro-Ungaria. Pe 2 iulie, Bratianu se intorcea la Bucuresti decis sa nu semneze nimic - insa la putina vreme a trebuit sa faca fatp atacului Republicii Sovietice Ungare conduse de Bela Kun. Dupa campania de succes din iulie-august 1919 Budapesta a fost ocupata, insa Bratianu a continuat sa reziste presiunilor occidentale. Pana la urma tratatul a fost semnat de liderul transilvanean Alexandru Vaida Voevod pe 9 decembrie 1919. Ungaria a recunoscut Marea Unire prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920. Insa in toata aceasta perioada Vaida Voevod a dus o lupta pentru Romania pe alt front: cel masonic. Grupul romanilor Cazul intrarii lui Vaida Voevod in masonerie este cunoscut multumita pastrarii unor documente si a studiilor efectuate de Horia Nestorescu Balcesti. Acest pas a fost facut de Vaida Voevod cu aprobarea premierului Bratianu - care banuia ca pana la urma va trebui sa cedeze si si-a pregatit din timp un inlocuitor capabil si cu legaturi folositoare la Paris. Bratianu i-a adresat lui Iuliu Maniu o scrisoare in care este relatata discutia despre Ordinul masonic dintre el si Vaida-Voevod. De altfel, insusi Alexandru Vaida-Voevod ii va impartasi lui Iuliu Maniu intentiile sale referitoare la aderarea la Ordinul masonic. Delegatia ardeleana la Conferinta de Pace de la Paris era formata din avocatul Voicu Nitescu, Mihai Serban - licentiat in agronomie la Halle si doctor in drept, conferentiar la Universitatea din Iasi, avocatul aradean Gheorghe Crisan, inginerul inventator si pionier al aviatiei mondiale Traian Vuia, diplomatul Caius Brediceanu din Lugoj, consilier la Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei, si, nu in cele din urma, Alexandru Vaida-Voevod. Diversele surse care mentioneaza intrarea acestui grup de romani in masonerie la Paris in 1919 nu cad de acord asupra numarului lor - la un moment dat ar fi voba de opt novici - iar Nestorescu Balcesti banuieste ca ar fi vorba de poetul Ion Pillat, si el membru al delegatiei romane la Conferinta de Pace. Loja Ernest Renan Vaida Voevod si romanii mentionati mai sus au fost primiti in loja pariziana Ernest Renan - care numara peste o suta de membri, dintre care unsprezece erau jurnalisti, ceea ce este in masura sa explice presa favorabila de care s-au bucurat romanii la Conferinta de Pace. Cererea de initiere a romanilor dateaza din 14 mai 1919 - deja la aceasta data izbucnisera primele neintelegeri intre romani si marile puteri.

		Regina Maria s-a implicat in negocierile pentru semnarea pacii, avand o influenta majora in beneficiul Romaniei

Nestorescu Balcesti apreciaza ca intentia era insa mai veche, fiindca, la 8 mai 1919, Alexandru Vaida-Voevod ceruse, conform uzantelor masonice, in lipsa cazierului judiciar, un certificat din partea Legatiei romane la Paris, din care rezulta ca nu suferise nici o condamnare. O data cererea primita, Maestrul venerabil al Lojii Ernest Renan o transmite, la 24 mai 1919, Consiliului Ordinului, nu fara o recomandare dintre cele mai calduroase: "Imi permit sa va atrag atentia binevoitoare asupra caracterului exceptional si cu totul special al acestei cereri. Acesti profani nu sunt decat de putina vreme la Paris. Ei se vor reintoarce dupa incheierea definitiva a pacii in Romania, unde anumite societati secrete functioneaza, dar unde francmasoneria nu exista, si unde, admisi in Ordinul nostru, ei se vor grabi sa constituie unul sau mai multe ateliere afiliate Marelui Orient al Frantei. Cererea lor este insotita de certificatul de onorabilitate, cu caracter oficial, echivalentul cazierului lor judiciar. In plus, insusi caracterul misiunii lor diplomatice ii pune la adapost de orice suspiciune. Pe de alta parte, sederea lor provizorie la Paris constituie pentru anchetatori un element de care trebuie tinut seama, caci nu ne putem gandi in a proceda la alta informare decat la un interogatoriu cat de profund cat ar fi posibil. In sfarsit, apropierea plecarii lor ar face poate imposibila initierea lor, daca ar trebui sa se respecte strict si in mod scrupulos termenele impuse de regulamentul general in ceea ce priveste data depunerii cererii si cea a initierii lor". Audierea lui Alexandru Vaida-Voevod a avut loc in 28 iulie 1919. A doua zi, Maestrul Venerabil al lojii Ernest Renan, Marcel Huart, il anunta pe ministrul roman ca, indata dupa audiere, numeroasa adunare i-a fost in intregime favorabila. Cu alte cuvinte, a fost votata in unanimitate primirea in francmasonerie. Initierea a fost folosita, se pare, cu succes de reprezentantii Romaniei la Paris. Multe dintre intalnirile si discutiile lor vor ramane secrete, insa au fost pastrate destule dovezi unele din contactele lor. La 15 august 1919, Maestrul Venerabil al Lojii Ernest Renan, Marcel Huart, ii sugera lui Alexandru Vaida-Voevod sa se intalneasca oficial cu senatorul Mascurand care prezida Comitetul republican al Comertului, Industriei si Agriculturii, crezand ca aceasta intalnire ar prezenta o oarecare utilitate pentru viitoarele raporturi comerciale intre Romania si Franta. Despartirea de frati Vaida Voevod avea sa vorbeasca pe larg despre apartenenta sa la Masonerie in perioada negocierilor pentru realizarea Romaniei Mari intr-un articol publicat in anul 1937 de ziarul Curentul: "Eu am vazut multe in viata si pe toate le-am studiat cu ochii mei, nu din auzite. Am fost si francmason. Eram cu Ionel Bratianu la Paris si pentru ca majoritatea delegatilor la conferinta pacii erau masoni a trebuit, de circumstanta, sa imbrac si eu pielea lor". In acelasi articol, Vaida Voevod mai spunea: "Francmasoneria romana a fost si a ramas un mare moft. Nu se achitau taxe, nu se adunau membrii in numar reglementar spre a tine sedinte... Concluzia este: din 1920 am rupt orice legatura cu loja Ernest Renan, din Paris, singura loja unde mersesem in conditiile aratate si din care loja, in 1923 am fost radiat, dupa ce din 1920 nu mai dadusem nici un semn de viata pentru ei si nu mai achitasem nici taxele reglementare. Nu am mai fost in alta loja franceza. In francmasoneria romana n-am fost niciodata". Pe de alta parte, marturiile lui Vaida Voevod cu privire la despartirea sa de masonerie par sa fie puse la indoiala. Astfel, carnetul de mason (-Carte d'identite maconnique") al lui Vaida Voievod e timbrat si stampilat pe trei semestre din anul 1921. O alta dovada in aceasta directie este scrisoarea pe care Vaida primita din partea Cabinetului Venerabilului Lojei Ernest Renan e trimisa de la Paris la 22 februarie 1928.

George DAMIAN