Dan PAVEL, dan.pavel@ziua.ro 

Acum douazeci de ani, am devenit o natiune libera. Caderea regimurilor comuniste totalitare din Europa Centrala si de Est a fost descrisa drept "efectul domino" sau "the snowball effect". A atras dupa sine si prabusirea comunismului din Romania, iar peste alti doi din URSS, megastatul comunist cu 15 republici. A fost un efect neintentionat, care i-a maturat de la putere chiar si pe aceia care de fapt intentionasera reformarea si salvarea comunismului, in frunte cu Gorbaciov. In afara de certitudinea prabusirii regimului comunist totalitar si de dobandirea libertatii, aproape tot ce s-a petrecut acum doua decenii este incert, ambiguu. Au reinceput sa apara franturi de adevar. Ca si in primii ani, se amesteca mai multe "agende". Unii vor sa afle doar adevarul. Altii vor razbunare cu orice pret. Daca ar mai exista pedeapsa cu moartea, n-ar ezita sa o foloseasca, chiar daca responsabilitatile si meritele sunt contradictorii, ambigue. Unii vor sa foloseasca parti din adevar pentru a-si elimina adversarii politici, pentru a se razbuna sau pentru ca sunt resentimentari. Apar tot mai multe confirmari cu privire la rolul agentilor sovietici din serviciile de politie politica, KGB si GRU, dar si al numeroaselor "cartite" ale acelor servicii din PCR, armata, Securitate, diplomatie, presa, "uniunile de creatie", economie, organizatiile de tineret s.a.m.d. Este de neinteles de ce se mira unii cu privire la aceste adevaruri sau de ce le considera teorii conspirationiste altii, din moment ce Romania comunista a fost un stat creat de comisarii politici sovietici, NKVD, Armata Rosie, Cominform, PCUS, toti aflati sub comanda lui Stalin, dimpreuna cu comunistii romani si toti oportunistii colaborationisti care s-au facut comunisti peste noapte. Trebuie sa fii chiar imbecil ca sa crezi ca inainte de a-si retrage armatele, in 1958, sovieticii nu si-au intarit "retelele" in toate structurile de rezistenta ale statului comunist roman, cu precadere in PCR, armata si Securitate, inclusiv in celebra unitate de lupta anti-KGB. Iar dovada cea mai clara a fost usurinta cu care a cazut Ceausescu. Structurile respective au fost paralizate. "Patriotismul" securistilor este o poveste de adormit copiii. Politia politica a fost creata pentru a apara comunismul totalitar si liderii comunisti, dar l-a tradat pe dictator. Au existat tensiuni intre ramuri ale nomenclaturii, armatei, Securitatii, cu privire la optiunea fundamentala: Romania trebuia sau nu sa urmeze drumul reformist sovietic al lui Gorbaciov. Obsedat de putere, nu din patriotism, asa cum sustin unii revizionisti azi, Ceausescu s-a impotrivit lui Gorbaciov. Si-a semnat singur condamnarea la moarte. Marea dilema "morala" a celor care rescriu istoria in mod partizan este ca nu pot raspunde logic, onest, fara resentimente, unor intrebari simple: trebuia sa ne impotrivim sovieticilor si lui Gorbaciov, sustinandu-l in continuare "patriotic" pe Ceausescu?; exista in Romania vreo alta forta capabila sa-l doboare pe Ceausescu de la putere, in afara de sovietici?; dupa declansarea catastrofei prabusirii, mai puteau oamenii sa suporte regimul comunist? Nu mi-a placut niciodata de Ion Iliescu. Rolul lui in decembrie 1989 a fost ca a ajuns la locul potrivit, la timpul potrivit. Daca nu era Iliescu, ar fi fost Dascalescu sau alt nomenclaturist in functie. Cu ajutorul singurei televiziuni, Iliescu a fost recunoscut de populatie drept noul lider. Si asta a fost tot. Mortul de la groapa nu se mai dezgroapa.