ll Constantin Stan, ti-a fost greu sa iei hotararea de-a candida la functia de presedinte al USR? Mi-a fost foarte greu. Propunerea de a candida la presedintia Uniunii a venit din partea unor colegi din cateva filiale dupa, de-acum celebra, sedinta de Consiliu din iunie 2009. Am cerut timp de gandire pana la 1 august. Nu e atat de greu sa candidezi, greu e sa decizi, evaluan�du-te din toate punctele de vedere, daca ai putea sa conduci o breasla cum e cea scriitoriceasca. Nu stiu cati dintre cei ce aspira la o functie de conducere au citit ceva despre teoria conducerii. Multi vor sefia dintr-un orgoliu nemasurat habar neavand ca este o stiinta si o arta in acelasi timp, ca a fi in fruntea unei colectivitati inseamna altruism si nu egolatrie si egoism. La Uniune, manageriezi nu numai resurse materiale ci si peste 2000 de personalitati puternice, as zice accentuate. ll Cum justifici numarul relativ mare de candidati? Nu cred ca este un numar mare de candidati. Ma ingrijoreaza, mai degraba, faptul ca toti sunt din Bucuresti. Marile filiale din tara ale Uniunii au arborat, si senzatia mea este ca arboreaza si in acest moment, o atitudine rezervata fata de aceste alegeri. Am un profund respect pentru marii scriitori Stefan Agopian, Nicolae Breban si Nicolae Manolescu, care candideaza, dar iti spun sincer ca mi-as fi dorit ca pentru functia de presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania sa se mai inscrie si alte cateva personalitati - care au dovedit echilibru, initiativa si capacitate de a face ceva - de la Cluj, Timisoara sau Iasi. Nu dau nume pentru ca nu vreau sa se creada ca purced la o captatio benevolentiae, dar te asigur ca acele nume ar fi dat o imagine mai puternica acestor alegeri si, implicit, Uniunii. ll Este o perioada fasta pentru schimbari radicale in structura USR? Daca o situatie grava poate fi fasta putem zice si asa! Uniunea, ca institutie de interes public, nu ca institutie publica, a urmat, as spune obedient, tot ceea ce s-a petrecut in Romania ultimilor 20 de ani: a risipit ceea ce avea in 1990, a trait inertial, pierzand multele momente in care se putea reforma, a carpit in loc sa construiasca, nu s-a adaptat real vremurilor dure in care ne ducem viata, a fost prinsa de aceasta criza mondiala fara nicio capacitate de reactie. Acum, ne aflam la rascruce: proiectam o alta viziune, o alta gandire asupra rolului si rostului Uniunii sau ea va deveni o forma fara fond. ll Ce credibilitate crezi ca mai poate avea intr-un climat destul de ostil culturii, o astfel de institutie? Credibilitatea nu este un mar pe care sa-l culegi ori pe care sa-l primesti in dar. Ea nu se cerseste nici de la Guvern, nici de la public, ea se impune, se obtine prin ceea ce esti si prin ceea ce faci. E un proces lung, dar nu complicat. Exista in public, mai ales in publicul romanesc, o nevoie acuta de a investi moral, sufleteste in ceva in care sa creada. Terenul este prielnic din acest punct de vedere pentru ca noi nu avem prea multe institutii credibile. Demnitatea, intransigenta morala, promovarea valorilor autentice, transparenta sunt calitatile cu care se castiga pas cu pas credibilitatea. Nu cred ca exista un climat ostil culturii, ci doar criza generata de absenta unei alte solutii - credibile, atragatoare. Ne omoara divertismentul? Ce altceva oferim publicului? Ne sufoca arta comerciala, kitsch-ul? Ce punem in locul lor? ll Cat de utila mai poate fi USR scriitorilor, in opinia ta? O societate functioneaza si in baza unei traditii. Uniunea Scriitorilor de azi nu este numai urmasa - atat de contestata - a USR din perioada comunista ci si a Societatii Scriitorilor Romani infiintata acum o suta de ani. La acea institutie trebuie sa ne raportam noi cand vorbim de rosturile unei bresle scriitoricesti. Daca autorii romani din acea perioada, si apoi din tumultuoasa dar si cea mai europeana perioada a Romaniei, cea interbelica, au simtit nevoia si au crezut ca o astfel de institutie le reprezinta si le apara cel mai bine interesele, atunci si eu cred ca Uniunea de azi poate insemna cel putin acelasi lucru pentru scriitorul roman. ll Daca s-ar fi propus desfiintarea ei, ai fi votat cu siguranta impotriva. Care ar fi fost argumentul principal? Principalul argument ar fi fost ca nu ne putem permite luxul de a ne mai ingropa o traditie. La noi, a fost o furie a demolarilor de orice fel. Riscam sa devenim o lume fara istorie si istorii. Nimic pe lumea asta nu iti confera o mai mare stabilitate si nu te invita la meditatie asupra rosturilor tale pe pamant, nu te indeamna, mai profund, la a-ti trasa tu insuti niste repere existentiale decat lucrurile ce vin din istorie, care au o istorie. Consumerismul (a trai doar pentru a consuma - orice!) propus azi ca filosofie de viata se opune tocmai eternitatii vietii: azi, aici, nicidecum ieri si acolo, niciodata maine! Istoria te obliga sa lasi si tu un semn al trecerii tale prin lumea asta. ll Mai pot spera scriitorii romani ca literatura pe care o fac sa le aduca si bani? De ce doar "sa spere"? Trebuie sa isi propuna si sa li se ofere cadrul legislativ pentru a deveni profesionisti, adica oameni care traiesc din munca lor. Scriitorii romani trebuie sa depaseasca statutul de amatori, de oameni care isi trateaza propria munca si produsul muncii lui ca pe un hobby. Nu traiesti din drepturile de autor, traiesti din activitatile conexe scrisului tau si din ceea ce deriva din statutul tau de scriitor. Scriitorul roman se inghesuie sa plateasca editurilor, scriitorul roman se inghesuie sa ofere revistelor, radiourilor, televiziunilor inteligenta, talentul si prestigiul sau gratuit, scriitorul roman ofera cartile sale ca pe ghiocei de 1 martie - iar prietenii, cunoscutii si intamplatorii cred ca iti fac o favoare cand iti primesc cartile! Si atunci, nu-i normal ca lumea sa creada ca scrisul e o placere personala, un moft, un accesoriu la vanitatea personala?! ll Ce s-a sters in ultimii ani din imaginea scriitorilor romani? Scriitorul a fost totdeauna privit cu nedisimulat respect pentru faptul ca realizeaza ceva, ceea ce foarte multi nu pot realiza, dar la care multi aspira. E un sentiment de profunda admiratie si de invidie umana frumoasa cand citesti Dostoievski sau Rimbaud, nu? Acest respect a fost erodat pe mai multe cai: confuzia programata a valorilor, schimbarea criteriilor de la cel estetic catre cel comercial, cultivarea confuziei intre notorietate/popularitate si valoare, vulgari�zarea/comu�nizarea ideii de scriitor. La noi, criza de imagine a institutiei numite USR a afectat profund si imaginea scriitorului roman, subminandu-i respectul in ochii publicului. ll Esti intr-o perioada de gratie ca scriitor - ti-au aparut doua romane aproape in acelasi timp. In cazul in care vei fi ales pre�sedinte vei mai putea scrie in ritmul asta? Pentru mine, perioada de gratie e cand scriu, nu cand imi apar cartile. Nu scriu pentru a publica, sau nu asta e motivatia, desi nu scriu pentru sertar ci doar cu un precontract care ma obliga la deadline-uri si la respectarea celorlalte clauze contractuale. De ani de zile, scriu la primele ore ale diminetii asa ca nu vad cum m-ar impiedica o functie administrativa - care exercitata onest si responsabil ar trebui sa iti acapareze intreaga zi - sa imi duc programul foarte matinal mai departe. Cred ca este ultimul lucru la care m-am gandit - ca n-as mai avea timp pentru scrisul meu - cand am luat decizia de a candida la presedintia Uniunii! ll Ce te-ar putea face sa te razgandesti in ultimul moment? Era gata sa renunt dupa alegerile de la Asociatia Scriitorilor din Bucuresti. Pe de o parte pentru ca m-am lovit pentru prima oara de o stare inertiala, de o lipsa de reactie a scriitorimii romane. Din cei 1000 de platitori de cotizatie daca s-au strans vreo 150-180 real! Cei mai multi nici nu au ascultat programele, venisera cu votul de-acasa. Pe de alta parte, am asistat la o isterie a vanarii functiei care m-a pus in stare de alerta! Mi-am spus: eu asa ceva nu pot face si mai ales nu pot participa la un asemenea spectacol grotesc. Sper ca alegerile de la Uniune sa se desfasoare in alt climat. Eu nu vreau sa-mi "castig" dusmani, uri nejustificate si ranchiuni pe viata pentru o miza care nu-i tocmai miza mea existentiala! Functiile vin si trec, sunt conjuncturale si adesea nu spun prea multe despre intreaga ta valoare!

Iolanda MALAMEN - iolanda.malamen@ziua.ro