In corespondenta particulara purtata intre membrii clanului, Stalin apare de regula definit drept "Parintele" ("Raditel", in rusa) sau - mai ales -"Stapanul" ("Haziain", in rusa). Ceea ce indica raporturi paternaliste, foarte asemanatoare cu cele din Mafie sau Cosa Nostra, unde boss-ul este apelat "Padrino" ("Nasul", in italiana). Redesco�perim aici insa si traditia clanurilor gruzine care mentin ordi�nea interioara si raporturile de supunere oarba fata de "stapan" prin cele mai dure mijloace. Pana in prezent nimeni nu a cercetat sistematic acest aspect al stalinismului: spiritul de clan, impus de traditia gruzina, si epurarea ca metoda de pedepsire a insubordonarii fata de seful clanului. De fapt, "clanul stalinis�tilor" de la Kremlin nu a reprezentat altceva decat o reconstituire, sub "palarie" bolsevica, a unui clan gruzin tipic. In anii 1930, legaturile dintre membrii clanului slabesc, iar Stalin - preocupat exclusiv de propria lui putere politica - ii va indeparta treptat pe acoliti, mentinandu-l langa el pe Beria, indispensabil pentru inteligenta manevrelor politice. Pe de alta parte, rivalitatile izbucnesc intre gruzinii lui Stalin, slabind coeziunea clanului, asa cum s-au petrecut lucrurile cu Lavrentie Beria si Mamia Orahelasvili. In octombrie 1932, Orahelasvili a fost transferat din functia de sef al aparatului de partid din Transcaucazia si numit director al "Institutului de Marxism-Leninism" din Moscova, gratie protectiei lui Sergo Ordjonikidze, dornic sa puna capat astfel disputelor dintre cei doi gruzini. Barfe si tradari

		Anastas Mikoyan a fost unul din membrii clanului gruzin care a reusit sa supravie�tuiasca stalinismului

Cu toate acestea, rivalitatea dintre Beria si Orahelasivili va continua si de la distanta, fiecare incercand compromiterea adversarului in ochii "nasului" Sergo. Conflictul dintre cei doi era alimentat, din umbra, de "fitilele" varate de un al treilea membru al clanului gruzinilor: Nestor Lakoba. Acesta i-a relatat lui Mamia o "remarca" a lui Lavrentie, legata de "nasul" Sergo: "In 1924, Sergo ar fi trebuit sa-i impuste pe toti gruzinii, daca ar fi fost dupa mine". Mamia i-a povestit totul "nasului" la Moscova. La 18 decembrie 1932, Beria i-a trimis "nasului" o scrisoare, negand vehement "barfa" lui Mamia: "Draga Sergo, cum ai putut tu sa crezi, fie doar si un minut, ca eu as fi putut spune, oricui si oricand, inclusiv lui Nestor Lakoba asemenea magarii si chiar lucruri contrarevolutionare... Stiu ca multe zvonuri circula pe acolo despre mine si munca mea in Transcaucazia, dar nu inteleg motivele pe care Lakoba le are, scopurile pe care el le urmareste, cand iti spune tie asemenea minciuni sfruntate... Sergo, tu ma stii de mai bine de zece ani. Tu imi stii toate slabiciunile si calitatile. Eu n-am subminat niciodata nici Comitetul Central si nici pe tine personal... Te admir prea mult ca sa spun asemenea nerozii. Sergo, dragul meu, te rog un singur lucru - nu crede pe nimeni, verifica toate zvonurile astea si pune capat acestor interminabile provocari". Mai mult decat conflictul in sine, atrage atentia "tonul" special, aproape sentimental cu care un dur ca Beria ii scria "nasului" Sergo. In anul urmator, "nasul" Sergo il va propune pe Beria pentru decorare cu Ordinul "Lenin". Tot Beria va sta si la originea cultului "Stapanului", atunci cand, in 1935, se va ocupa de restaurarea casei parintesti a lui Stalin de la Gori (Gruzia), la care va pune sa se construiasca suplimentar un intreg pavilion in marmura. Tot atunci Beria a comandat si numeroase portrete ale lui Stalin unor pictori gruzini. In acelasi timp, Beria avea grija de mama "Stapanului". Aranjase ca ea sa fie mutata la Tbilisi in 1934. Si, impreuna cu sotia sa, Nino, Beria o sufoca pe batrana cu cadourile. Tot in 1934, cand cei trei copii ai "Stapanului" au venit in vizita la Tbilisi ca sa-si vada bunica, ei si-au petrecut cea mai mare parte din timp in "somptuoasa vila" (potrivit Svetlanei Allilueva) a lui Beria, si numai o jumatate de ora cu bunica lor. Intr-o fotografie, fiica lui Stalin - micuta Svetlana - apare asezata confortabil in bratele lui Lavrentie, care pare sa i se substituie tatalui insusi. De fapt, la funeraliile mamei lui Stalin ("Sosso", cum i se spunea in familie) din iunie 1937, Lavrentie va fi delegat de "Stapan" ca sa-i tina locul. Cultul lui Stalin Cultul "Parintelui" si al "Stapanului" evolueaza insa - conform corespondentei confidentiale a membrilor clanului - pe la mijlocul anilor 1930, catre cultul "Marelui Carmaci". Devine ceva diferit de omagiul traditional de fidelitate si devotament, specific clanului gruzin, care mentinuse pana atunci o legatura stransa intre Stalin si membrii grupului sau. O scrisoare a lui Nazaretian catre Ordjonikidze lasa sa se intrevada consecintele viitoare ale cultului personalitatii. Nazaretian scrie: "Stalin mi-a pus o problema foarte simpla: <<Ei bine, ce este asa de extraordinar in asta?>>. Pentru parintele nostru, al tuturor, si pentru Dumneavoastra, nu constituie ceva extraordinar. Este, aproape, un lucru absolut natural. Dar pentru mine - si nu sunt deloc singurul - pentru mine care traiesc si imi indrept toate gandurile doar catre El, va rog sa ma iertati, dar nimic nu mi se pare natural. Sa te gasesti langa el, sa-l vezi intr-o simpla ambianta familiala, sa te bucuri din partea lui de micile glume obisnuite la adresa mea, un comunist aspru, toate acestea m-au bulversat complet. El insufla simplilor muritori o energie noua, o forta fantastica, pentru lupta la care suntem chemati sa ne ducem". Energia noua si forta fantastica "insuflate" de Stalin nu erau altceva decat reactiile psihologice tipice, generate de prezenta unui mit "in carne si oase". Corespondenta inedita purtata intre membrii clanului gruzin, grupati in jurul lui Stalin, deschide un capitol nou in istoria raporturilor personale ale nomenclaturii de la Kremlin. Si explica si cum s-a format "cultul personalitatii" lui Stalin.

Vladimir ALEXE