In piesa lui Mimi Branescu ne regasim. Ea vorbeste despre lucruri de care nu poti fugi la infinit, intrebari pe care trebuie sa le pui la un moment dat, ce se intampla cu viata ta, daca ai gresit si unde ai gresit. Un jurnalist cu veleitati de scriitor se intoarce acasa, la tara. Impreuna cu tatal si cu prietenii se refugiaza in trecut, unde au amintiri comune. Revederea si evocarile nostalgice sunt dramatice. Arata ca personajele au trait din stereotipuri si surogate. Batranii si cei inca tineri sunt apasati de trecerea necrutatoare a timpului. "Ai inceput sa chelesti. / Am si burta. Ia uite / Acum, cand ma uit la tine, imi dau seama cum trebuie sa arat si eu."- sunt replici pe care eroii si le adreseaza. Uratul si mizeria sunt in lume, dar si in ei. Dramele lor sunt emblematice pentru vremurile noastre confuze, lipsite de dragoste si credinta. Piesa "Acasa la tata" cucereste prin fiorul existential si instinctul teatral cu care a fost scrisa. Actorul Mimi Branescu confirma si prin acest text, foarte ofertant pentru scena, ca are talent de dramaturg. In tripla calitate de regizor, scenograf, ilustrator muzical, Alexandru Dabija construieste cu simplitate si scrupulozitate un spectacol de camera emotionant, bogat vizual prin trairea actorilor. In spatiul auster, intim de la ACT, inconjurati de public ca un zid viu, interpretii, capacitati remarcabil de regizor, intrupeaza cu rafinament psihologic personajele. In prim-planuri si gros-planuri stralucesc prin forta si finete tinerii: Ada Simionica, Mihaela Sarbu, Gavril Patru, Serban Pavlu. Portretizeaza admirabil generatia maturilor: Gabriela Popescu si Constantin Draganescu. Excelenta este prezenta lui Marcel Iures in rolul tatalui. Aceasta creatie impreuna cu alte doua ipostaze, in alta cheie ("Ultima banda a lui Krapp" de Samuel Beckett si "Creatorul de teatru" de Thomas Bernhard, montari realizate tot sub bagheta lui Alexandru Dabija) formeaza un original triptic al "batranetii in criza". Spectacolul "Acasa la tata" nu taie cu bisturiul, face o vivisectie pe un ton grav, dar si cu o atitudine detasata de umor si ironie. Finalul este surprinzator. El anunta un viitor nelinistitor pentru eroi. Alianta care se prefigureaza intre scriitor si amanta mai tanara a tatalui, hotararea lor de a-si gasi fericirea impreuna, ne dau de gandit. Desi au fost trisate de viata, personajele par sa continue, probabil, sa triseze cu viata. "Acasa" nu este un loc al regasirii si al sperantei.

Ludmila Patlanjoglu - ludmila@ziua.ro