Cristian UNTEANU, bs801401@skynet.be 

Cu multe luni de zile in urma, bazandu-ma pe sursele de la Bruxelles, afirmam ca Romaniei i se oferea, in conditiile in care incepea imediat sa actioneze, sansa obtine�rii portofoliului strategic al Comisarului pentru agricultura. De atunci, pana acum cateva zile, ai nostri au tacut malc, problema fiind tratata la pachet cu toate rationa�mentele, multe penibile si sordide, ale impartirii cascavalului in coalitia de guvernamant, daca vi se pare posibil sa mai acceptati aceasta sintagma. De fapt, batalia a fost "in intern", adica intre PDL si PSD, dl Geoana fiind cel care, inainte de europarla�mentare, anunta ca nomina�lizarea va trebui facuta de catre partidul care va castiga cele mai multe voturi. Un tip de abordare paguboasa si specifica Dambovitei eterne si care i-a facut imediat pe colegii-adversari din coalitie sa scoata si ei "lista lor", caci nu se punea nicidecum proble�ma de a organiza o dezba�tere asupra singurei prioritati care nu exista, aceea a interesului national. Sigur, cearta locala a fost mult timp alimentata de semnale externe legate de ceea ce era prezentat decidentilor nostri politici drept o situatie incerta la Bruxelles, datorita polemi�cilor declansate de socialisti pe seama reconfir�marii lui Barosso in functia de presedinte al Comisiei Europene. Drept care, la partid, unii au venit sa spuna ca asteptati, nu-i nicio graba, hai sa vedem cum cad zarurile ca, cine stie, poate ai nostri mai au o sansa. Ceea ce a mers in contextul dezin�teresului cvasitotal fata de problematica europeana si explicabil totodata prin concentrarea tuturor ener�giilor in lansarea de bombe reale sau perdele de fum, parte integranta a pregati�rilor pentru prezidentiale. Acum, brusc, pe ultima suta de metri, ne grabim. A fost oare definit si interesul national prin prisma caruia se face efortul pentru doban�direa unui portofoliu euro�pean important, macar fie si pentru a nu mai repeta trista experienta a multilingvis�mului lui Leonard Orban? Daca negociem astfel, daca negociem sub presiunea timpului, conditiile sunt altele decat cele din prima�vara. Nu difera insa si criteriul de selectie, caci trebuie stiut (sau macar ar trebui) daca viitorul comisar roman va indeplini sau nu conditia fundamentala de credibili�tate: un sprijin masiv si pe cinci ani din partea clasei politice de acasa. Element esential pentru ca, in spatele comisarului roman, ar trebui sa se afle, solidara, intreaga retea de influenta a Roma�ni�ei, incepand cu grupul de 33 de europarlamentari si termi�nand cu partidele politice romanesti, la putere care vor mai fi, dar si din opozitie. Oricat ar parea de ciudata folosirea termenului de "consens national", aceasta este preconditia succesului implantarii unui atu de forta intr-o pozitie strategica pe plan european. Mi-e tare teama ca un consens real va fi improbabil si imposibil, oricare ar fi rezultatele alege�rilor din noiembrie. Scena politica va fi dominata de spiritul unei revanse de o duritate fara precedent, oricare dintre tabere avand de platit mult, repede si din plin toate politele acumu�late in aceasta atat de scurta perioada de coabitare. De acum se pregatesc miscarile in consecinta si iata si explicatia pentru care, doar siliti de presiunea calendaru�lui, a trebuit sa furnizam un nume pentru Bruxelles. Nu asa ar fi trebuit sa se petrea�ca lucrurile, dar oare ce mai este normal in raport cu patima de autodistrugere si autodecredibilizare a clasei politice din Romania?