Sorin ROSCA STANESCU 

La fel ca In multe alte meserii, si in ceea ce-i priveste pe magistrati, au aparut, de-a lungul timpului, diverse sporuri care intregesc veniturile acestora. Poa�te ca unele sunt exagerate, iar altele deplasate. Ramane de vazut. In viitor, societatea, in ansamblul ei, se va edifica si se va pronunta. Dar, pana una alta, sporurile de care beneficiaza magistratii sunt in conformitate cu legile existente. In al doilea rand, mai trebuie retinut faptul ca, de-a lungul timpului, statul, prin Ministerul Justitiei, a omis sa le plateasca. Neindeplinindu-si, prac��tic, o obligatie legala. Ce ar fi pu�tut face, in aceste conditii, victimele? Singura solutie era sa actioneze la fel ca orice alta categorie socio-profesionala. Adi�ca sa se adreseze singurei insti�tutii care putea face dreptate. Res�pectiv Justitiei. Judecatorii nu au nicio vina ca sunt judecatori. Aceasta nu trebuie sa reprezinte pentru ei un handicap. Bene�ficiaza, pur si simplu, de aceleasi cai de atac aflate la indemana oricarui cetatean. Este tocmai ceea ce a infierat cu manie proletara presedintele Romaniei, intr-o declaratie publica din timp anuntata si intens mediatizata. DacA, In totalitatea lor, sporurile de care beneficiaza magistratii se justifica sau nu, este o discutie asupra careia probabil ca poate fi organizata o dezbatere. Si poate chiar o disputa. Dar ca acestia ar fi violat Constitutia, procedand ca oricare alti cetateni, mi se pare o abe�ratie. Unde, in alta parte, s-ar fi putut duce magistratii, pentru a-si obtine drepturile, de vreme ce ministrul Justitiei, ministrul Finan�telor si primul-ministru refuza sa se conformeze legii? Nu este exclus ca, in aceasta actiune - care a capatat, din vina auto�ritatilor statului, o prea mare amploare - sa se fi produs unele exagerari sau chiar alterari ale actelor normative in vigoare. Merg pana acolo incat sa admit ca este posibil, cel putin teoretic, sa se fi produs si o imixtiune a puterii judecatoresti asupra celei legislative. Ceea ce ar putea reprezenta un conflict inter-institutional. Pe cale de consecinta, daca ne-am plasa in aceasta ipoteza, atunci seful statului, care se numara printre garantii res�pectarii Constitutiei si care, in anumite imprejurari, trebuie sa indeplineasca rolul de arbitru, este pe deplin indreptatit sa se�sizeze organismul care poate cla�rifica lucrurile. Si care se numeste Curtea Constitutionala. Si daca asa stau lucrurile, atunci a gresit sau nu a gresit Traian Basescu in declaratia facuta luni dupa-amiaza? Ce InseamnA statutul de arbitru, de mediator intre institutiile statului? Un prim raspuns la aceasta intrebare poate fi dat nu printr-o afirmatie, ci printr-o negatie. Presedintele este arbitru atat timp cat nu e jucator. Numai ca Traian Basescu si-a asumat, in mod public, o abatere de la Constitutie. Atunci cand a afirmat ca va fi un presedinte-jucator, el a renuntat la statutul de arbitru. Si, daca tot a renuntat, atunci de ce isi mai exercita aceasta prerogativa? Sa spunem, totusi, ca el a redevenit moderator. Dar nici acest tip de rationament nu intra in tiparul discursului de luni. Pentru ca Traian Basescu nu a sesizat, pur si simplu, Curtea Constitutionala, ci a facut o adevarata pledoarie contra magistratilor. S-a pronuntat. Incer�cand sa influenteze Curtea Cons�ti�tutionala. A fost tot presedinte-jucator. Si, in plus, a ales cu dibacie un moment sensibil. Greva dascalilor. Incercand sa-i incaiere pe unii impotriva altora. Un demers, se pare, esuat.