Cristian UNTEANU 

Exista o butada: stirea buna e ca nu exista stiri; stirea si mai buna e ca nu exista ziaristi! Pentru a se ajunge la aceasta fericita situatie care ar multumi, in bloc, totalitatea clasei politice de oriunde, exista mai multe metode. Prima, folosita si acum cu succes in mai multe tari ale lumii, unele chiar vecine cu noi, este uciderea pur si simplu a nefericitului, intr-o executie care sa poarte neaparat toate caracteristicile unei operatiuni mafiote. Toti ceilalti urmand sa inteleaga faptul ca, daca s-a acceptat odata un contract pentru acest gen de operatiuni, el va putea fi repetat ori de cate ori e nevoie. Este genul de asasinat initial politic motivat, dar mai apoi extins prin dorinta altor comanditari deranjati de o anumita prestatie de presa vizand, de data asta, lumea crimei organizate si cea a "gulerelor albe". A doua este la fel de periculoasa: lansarea de mesaje cum ca ceva se pregateste, asa ca, baieti, fiti atenti pe unde mergeti pentru ca cineva vegheaza. Si nu numai atat, strange probe, le colationeaza, aduna si impleteste zvonuri, barfe si susanele (adesea provocate chiar de profesionisti in materie) pentru a crea o imagine a culpabilitatii care, la un moment dat, poate deveni mai puternica si credibila decat insasi biografia reala a personajului respectiv. Mecanismul este vechi si aplicat ca atare impotriva tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns sa fie considerati "dusmanii sistemului". Foarte periculos mecanismul pentru ca situatia de adversitate momentana a unui ziarist oarecare cu puternicii zilei ar parea legata doar de momentul respectiv, de structura si echilibrul fortelor intr-un moment dat. Fals! Ideea este ca o asemenea campanie poate genera o asemenea gramada de rahat incat - si acesta este scopul final - sa se confunde pe tot restul vietii cu cariera persoanei respective. Mecanismul a functionat si functioneaza inca peste tot in lume, mai mult sau mai putin vizibil, dar mereu la fel de eficient si distructiv. Scopul sau final este de a crea la nivelul opiniei publice o serie de tinte noi, cu caracter permanent, care sa absoarba o stare difuza de nemultumire colectiva si sa arate ca, de fapt, nu se poate avea incredere in nimeni. In nimeni si in nimic din ceea ce este scris sau difuzat de mass-media deoarece, iata, ziaristii sunt corupti, trompete, tonomate, oameni de casa ai mogulilor si/sau agenti de influenta ai unor puteri sau interese straine (cu cat mai obscure, cu atat mai bine!) si, in general, doritori sa-si construiasca un renume personal criticand nevinovatele si purele structuri ale lumii politice. Lectia nu trebuie servita in bloc, pentru ca atunci ar fi asimilata cu un atac generalizat si nedemocratic impotriva presei. Lectia este intotdeauna individuala, asta dupa ce, fireste, au fost epuizate toate celelalte cai de atac, mai ales presiunile de tip economic, cele mai eficiente pentru a arata cine detine cheia de la magazia de provizii. Mai exista si alte mijloace, cum ar fi stirile prietenesti soptite la ureche cum ca, fii atent, "cineva, sus de tot" s-a enervat foarte tare si e bine sa te gandesti de doua ori la ce faci... Chiar asa, ce facem daca Vanghelie care este n-a vorbit doar din prevestirile din almanahe si chiar stie ceva care se dovedeste miscare reala in urmatoarele zile? Prea multe sanse nu ne mai raman: 1 invatam urgent ceva din asta si scriem ce trebuie, despre cine trebuie, cand trebuie si, mai ales, cum trebuie, sarut mana, coane, ca de la talica vine lumina si banutul. Fie nu. Situatie in care ne pregatim sa intram in lotul contestatarilor, cu consecintele astfel previzibile si anuntate. Cine va castiga? Intrebare inutila. Cine trebuia a si castigat, fie si numai pentru ca zvonul a fost lansat si odata cu el sarpele indoielii, dezin�formarii, intoxicarii si intimidarii. In momentul in care vor incepe si comentariile comandate pe forum identificand ziaristii ca dusmanii care trebuie starpiti, ca fiind dusmani ai poporului si elemente bolnave intr-o societate perfect sanatoasa indreptandu-se spre noi realizari pe drumul stabilizarii malului de Dambovita, atunci victoria finala este aproape: i-am pus cu botul pe labe pe toti coate-goale si scarta-scarta pe hartie! Si, nu-i asa, putem manca pe mai departe din sudoarea poporului...