Tesu SOLOMOVICI 

Istoricul nu e un astrolog, el nu prevede viitorul, ci este ancorat de trecut. Uneori scruteaza si prezentul. Cu istoricul american Paul Kennedy s-a petrecut o minune: tentat sa se ia la intrecere cu Nostradamus, prin 1980, el a prevazut cateva fenomene care vor schimba reprezen�tarea lumii incepand cu secolul 21. In primul rind a vestit marea stralucire si dezvoltare a Indiei si Chinei, apoi erodarea liderului mondial Statele Unite, concomitent cu cea a mostenitoarei Uniunii Sovietice-Rusia. Previziuni care s-au dovedit exacte. Cartea acestor previziuni - "Inaltarea si caderea marilor puteri"- a fost vreme indelungata un bestseller mondial. L-am intrebat pe Paul Kennedy, profesor de istorie la Universitatea "Yale" din Statele Unite, si unul din specialistii reputati in probleme de securitate, daca va exista o continuare a cartii. Asa am aflat ca ea se afla deocamdata pe masa de scris a autorului, si nu putine sunt surprizele care-i asteapta pe cititori. La inceput, va continua sa mizeze pe China, ca forta dominanta care continua sa urce. Istoricul american se mirA astazi, 20 de ani dupa ce a prevazut decaderea Uniunii Sovietice, de ritmul rapid al sleirii Rusiei ca mare putere. Putin si Medvedev nu o recunosc public, dar sunt constienti de acest adevar. Cat priveste Statele Unite, Kennedy crede ca prezenta fortelor armate americane in diferite colturi ale lumii nu a intarit puterea ei, dimpotriva, a slabit-o. E adevarat, in "era Clinton"economia americana a crescut cu 3-4% si deficitul bugetar a scazut. Dar dupa cei "opt ani grasi" ai Presedintiei lui Bill Clinton, au urmat cei "opt ani slabi" ai lui George W. Bush. Politica imperiala americana in anii lui Bush s-a umflat ca broasca din poveste, fortele armate ale Statelor Unite au fost marite peste masura, deficitul economic a crescut, iar dolarul a inregistrat cote penibile fata de valuta europeana. Paul Kennedy nu este singurul istoric care a scris despre extazul si agonia marilor puteri, dar el e singurul care a emis teza esecului marilor puteri care sporind fortele militare pe care le trimit in lume accelereaza propria lor decadere. Asa s-a intamplat cu toate marile imperii din istorie. Cercetarea sa se articuleaza in jurul unor cazuri din ultima jumatate de mileniu, si concluzia e evidenta: daca nu toate, cele mai multe din aceste mari puteri au pierit din cauza cheltuielilor militare exorbitante. Pur si simplu, economia lor nu au mai fost capabile sa sustina megalomania militara, nevoile securitatii si razboaiele. La intrebarea daca Iranul a devenit o mare putere, Kennedy raspunde negativ. Odinioara, Iranul era o mare forta, astazi insa ea se bizuie doar pe titei. Economia iraniana e destul de rudimentara, cu putine capacitati deconcurentiale. Prezenta atat de pregnanta a Iranului in mass-media lumii se datoreaza guvernarii radicale fundamentaliste si programului de inarmare atomica. Nu, Iranul nu este o forta care urca, precum India si China, repeta istoricul. Kennedy marturiseste ca cel putin cu o previziune a dat-o in bara: Japonia. Toate statisticile si analizele intareau sperantele in continuarea extazului japonez, dar in jocul probabilitatilor trebuie luat in seama si improbabilul. Desi economia japoneza a continuat sa creasca, totusi Japonia si-a incetinit expansiunea. Ea a incetat sa mai fie o forta care urca, si nimeni in Tara Soarelui Rasare si nici in lume nu poate sa dea o explicatie logica fenomenului. Si care-i rolul conducAtorului in aceasta lume in plina schimbare, turmentata de fibrilatiile crizei mondiale? Kennedy nu e un adept al rolului primordial al personalitatii in istorie, dar considera ca un presedinte ca Barack Obama poate interveni benefic in mecanismele complicate ale economiei mondiale. Vechiul locatar de la Casa Alba nu avea simtul politicii externe si nu se bucura de increderea institutiilor internationale. George W. Bush era nespus de rigid vizavi de problema terorismului si de politica unor tari care nu se aliniau politicii americane. Bush a elabo�rat politica amenintatoare "ori esti alaturi de noi, ori esti impotriva noastra", care amintea, intr-un fel, dictonul nefast al lui Iosif Visarionovici Stalin.