In general, termenul de medicina complementara si alternativa este folosit pentru a descrie practicile utilizate independent sau in locul medicinei conventionale, alopate. Parerile medicilor din toata lumea sunt impartite si merg de la definitii sarcastice de genul ,,pseudo-stiinta bazata pe credinte absurde" la afirmatii tolerante ca aceasta: ,,orice remediu testat riguros poate fi incorporat in medicina conventionala daca s-a dovedit sigur si eficient". O incercare de clasificare a terapiilor alternative le grupeaza in cinci categorii majore: sisteme medicale integrale (Medicina traditionala chineza, Ayurveda), medicina holistica (abordarea minte-trup), practici bazate pe biologic (folosesc substante din natura - ierburi, alimente, vita�mine si altele), practici bazate pe miscari ale partilor trupului (masajul sau manipularea chiropractica sau osteopatica) si medicina energetica (care se bazeaza pe biocampuri detectabile sau bioelectromagnetism). In tarile dezvoltate, medicina alter�nativa castiga constant teren si un lucru este cert: rugaciunile par sa fie cea mai utilizata tehnica de vindecare, asociata sau nu cu oricare alta, alopata sau neconventionala. Iar rezultatele continua sa intrige lumea medicala, mai mult sau mai putin atee. Terapiile complementare cele mai putin controversate sunt cele cu abordare interdisciplinara, utilizate ca paliative pentru a tine sub control durerea fizica cronica ori disconfortul psihic. Apropierea holistica s-a dovedit a reduce durerea si imbunatati dispozitia, crescand astfel cali�tatea vietii. Metodele fara aport far��maceutic ca acupunctura, pre�so��punctura, meditatia, aro�materapia, terapia prin dans, prin muzica, prin culoare, masajul terapeutic, yoga, terapia naturista, homeopatia, sunt astazi folosite de tot mai multi oameni care se descopera ori se regasesc pe sine odata cu recastigarea starii de sanatate fizica si a confortului mental.

Mihaela CARLAN, mihaela.carlan@ziua.ro