Comedia melancolica "Pranzo di ferragosti", realizata si jucata de Gianni di Grigorio, descrie relatia destul de incordata dintre o mama si fiul ei, care o aprovi�zioneaza cu peste pescuit din Tibru. Tot mama, dar in sens figurat, e evocata si in "Terra madre", cum si-a intitulat veteranul italian Ermano Olmi ultimul sau documentar ecologic despre agricultura moderna, iar "Snjeg", de Anda Begic urmareste eforturile femeilor bosniace impotriva speculatorilor care incearca sa le insele luandu-le, pe vesnicie, pamanturile. "Dieta mediteranee" de Joachim Oristall, abordeaza genul comediei urmarind o bucatareasa care-si altereaza, din patima amoroasa, papilele gustative. O alta comedie, "Antique", de Ming Kyn Dong, incearca sa masoare cat de dulce e amorul. La polul opus, dar cu acelasi angajament, e documentarul "Food Inc."dezvaluind adeva�ruri penibile ale productiei masive de alimente, iar "Haiti Cherie" de Cla�u�dio Del Oin�ta abor�deaza tema con�ditiilor inu�mane ale ex�ploa- ta�rii tres�tiei de zahar. Bu�nul gust e incorup�ti�bil. Cei care ur�ma�resc pro�gramul sectiunii culinare stiu de ce vor sa se alimenteze mai bine. Un regizor centenar Printre laureatii mult ravnitului premiu, Berlinale Camera, atribuit personalitatilor care au marcat arta cinematografica moder�na, se afla si portughe�zul Manoel de Oli�veira (foto), cu un destin foarte ciudat. Nascut in 1908 la Porto, omul a dus in tinerete o viata aventuroasa, a fost sportiv de perfor�manta si pilot de curse, dar s-a lasat interesat si de cinema dupa ce a vazut filmul celebrului cineast german Walther Ruttman: "Berlin, simfonia unui oras". Si-a spus ca asa ceva poate si el si, in 1931, a creat, cu ajutorul unei camere daruita de tatal sau, filmul poetic "Douro, feina fluvial", prezentat abia anul trecut la Cannes, dupa aproape 80 de ani de la premiera si primit cu uimire, ca un teritoriu inedit, de istoricii filmului. Din pacate tanarul realizator nu si-a mai putut urma vocatia. Nu fiindca n-ar fi avut mijloace, ci fiindca tatal sau, un bogat om de afaceri, i-a impus sa-l continue in business. Astfel ca, fiul credinicos a putut reveni in arena cinematografica abia dupa 1970, la o varsta cand indeobste cineastii se retrag din activitate. Dar, ca sa-si recupereze anii pierduti, lucreaza intr-un ritm vertiginos. In primele doua decenii de activitate cinematografica toarna 80 de lungmetraje apoi, cand marile festivaluri ale lumii ii acorda pretuirea lor, se mai linisteste, face doar cate un film pe an, productii in care au socotit ca e o cinste sa joace Marcello Mastroianni, Catherine Deneuve, John Malkovich, Michel Piccoli si alti mari actori contemporani. Filmele sale au colindat lumea, unele dintre ele au rulat si la noi, realizatorul insusi ne-a vizitat tara. Trecut de centenar, la o suta de ani, abia daca a terminat anul trecut un "Cristofor Columb", a si venit la Berlin sa-si primeasca trofeul, dar nu cu mana goala, ci cu inca o premiera, "Excentricitatile unei blonde". Nu cunoastem inca filmul, el va avea premiera mondiala maine, dar e cert ca sarbatoritul a batut un record: e singurul regizor din istoria cinematografiei care a atins suta de ani si este inca activ si da dovada de o admirabila tinerete.

Tudor CARANFIL, Berlin